Cenaclul Alexandru Sihleanu – 13 Aprilie 2019


ZONELE ETNOGRAFICE, ZESTREA IDENTITĂȚII NOASTRE

Sâmbătă, 13 aprilie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, pentru a doua oară, mulțumită dlui Dumitru Hangu, cu o suită de jocuri populare de pe Valea Râmnicului Sărat, de acum 120 de ani, a Societății de jocuri, port și muzică Chindia, înființată în anul 1898 de boierul Menalas Chircu. Jocurile au fost preluate de formația Căminului Cultural din Jitia, în urmă cu 62 ani. Înregistrarea jocurilor aparține scriitorului Dan Manciulea. O altă melodie, ascultată cu plăcere, din repertoriul interpretului Ion Ghițulescu, Frumoasă râmniceană, aparține compozitorului Ion Rădulescu, ce se odihnește în cimitirul din orașul iubit, Râmnicu Sărat.
A continuat, cu Imnul orașului Râmnicu Sărat, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană și câteva melodii de dragoste, invitatul special Manea Agheană și chitara sa, și aplauze. Dumnezeu să-i dea sănătate!
A urmat, la cafeaua literară, cu un moment de divertisment, același Matincă Costea, ca o datorie de suflet, pentru relaxarea spiritelor la ședințele Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, pe un monolog, culegere și creație proprie, Toată lumea să zâmbească, un monolog creație proprie, Povestea unui pui și un monolog culegere, Duminicile unor chinezi și… aplauze pentru interpretare și memorie. Să-l țină Dumnezeu sănătos!
A intervenit muzica invitatului special Manea Agheană și chitara sa, cu Trăiască România, versuri Ion Nicolescu, muzică Nicu Alifantis și câteva melodii de dragoste, ca într-un micro spectacol, cu o atmosferă plăcută.
A urmat lectorul de serviciu, Dumitru Hangu, cu un material Zona etnografică Râmnicu Sărat – străveche vatră istorică și culturală, din care redau: „Zonele etnografice au fost conturate în urmă cu 220 de ani, având ca scop cunoașterea și prezentarea tradițiilor, și a modului de viață al comunităților. Primele studii europene, privind termenul „etnografie”, au avut loc în anii 1787-1810. În România, un grup de specialiști se documentează și elaboreză „Atlasul etnografic român”, tematica generală fiind elaborată în trei etape: 1967, 1969, iar în anul 1972 se mai adaugă „Arta populară” și „Portul popular”. Zona etnografică Râmnicu Sărat este o străveche vatră istorică și culturală pentru care avem numeroase mărturii: documente, colecții din creația populară, muzică populară, muzică lăutărească, basme, povestiri, legende. Sunt numeroase repere care formează o uriașă ladă de zestre a locuitorilor din această minunată zonă. Portul popular tradițional din zona Râmnicu Sărat este determinat în caracteristicele sale de ocupațiile locuitorilor, de anotimp, de vârstă și sex. Un loc deosebit îl ocupă portul popular femeiesc, care se compune din cămașă încrețită la gât, având mâneca cu brățară, fotă (stricătoare) dintr-o singură bucată ce înconjoară trupul de la talie în jos legată cu bete, pe cap maramă, șal ori basma, iar în picioare opinci cu nojițe. În timpul iernii, femeile purtau haine scurte din stofă groasă de lână, țesută în gospodărie, pieptar, bundiță, cojocel. Vara tinerele purtau, la ocazie, ia românească. Cel mai reprezentativ costum popular femeiesc din zona Râmnicu Sărat a fost imortalizat, pe pânză, de pictorul Nicolae Grigorescu în celebrul tablou „Bisoceanca”, tablou comandat de Menelas Chircu, căruia pictorul îi scrie următoarele: „Este o inspirație a D-tale. Este tot așa de frumoasă și naturală cum am cunoscut-o eu și mai mult D-ta. Am imortalizat prin asta, „Bisoceanca”, costumul județului D-tale și un tip de munteancă. Cred că-ți va fi pe plac. Al dumitale, cu tot dragul, Nicolae Grigorescu.” Costumul tradițional bărbătesc are o structură simplă, întâlnită în aproape toate zonele Subcarpaților de Curbură. Costumul se compune din cămașă de pânză, cu mâneca dreaptă prinsă din umăr, ițarii din dimie albă sunt confecționați strânși pe corp. Un alt element deosebit al costumului popular bărbătesc din această zonă este brâul țesut în patru ițe, cu bogate alesături din lână cu fir. Se poartă peste cămașa cu fustanelă, fiind piesa cea mai importantă a costumului, prin accentul cromatic care se îmbină pe ansamblul de culoare albă. Brâul de multe ori se schimbă cu chimirul ori cureaua țintuită cu cositor. Peste cămașă se poartă vestă simplă din dimie de culoare închisă. În anotimpul rece, bărbații poartă haine scurte din dimie brună sau neagră. Iarna poartă pe cap căciulă din blană de miel, căciulă neagră ori brumărie de formă rotundă ori ascuțită (țuguiată), iar în celelalte anotimpuri pălărie de culoare neagră cu boruri mari. Acest tip de costum popular, atât femeiesc, dar și bărbătesc, este prezent în zona etnografică Râmnicu Sărat care cuprinde localitățile de pe valea râului Râmnicu Sărat: Topliceni, Podgoria, Buda, Grebănu, Dumitrești, Chiojdeni, Jitia, Bisoca și Vintileasca. Acestora li se adaugă localitățile de pe valea Câlnăului: Racovițeni, Murgești, Mărgăritești, Pardoși și Valea Sălciei, localități de deal și de munte. Numeroase alte localități și din Câmpia Râmnicului au ca zestre aceleași frumoase costume populare. Costumul popular, jocurile după Valea Râmnicului Sărat, rezistă peste ani și încă sunt autentice. Din fotografiile prezentate se poate observa că nu există deosebiri între costumul popular folosit acum, în anul 2019 și cel de acum o sută de ani. Suita de jocuri, strigăturile, jocul în sine, a rămas același autentic și nealterat. Suita de jocuri populare autentice au fost transmise din generașie în generație fără coregrafi și coregrafii, care schimbă jocurile din autentice în jocuri tradiționale românești. Theodor Aman a imortalizat în tabloul „Joc la țară” autenticitatea jocului popular, libertatea jucătorului de a se descătușa. Mișcările jucătorilor nu sunt perfect sincronizate. Astăzi aceste momente sunt foarte rare și bine ascunse. Centrele culturale județene ansamblurile nu au în suita lor de joc autenticul. Promovarea jocului autentic lipsește cu desăvârșire, promovarea la marile spectacole ori la marile scene este imposibilă. Am urmărit cu atenție și am observat că în anumite zone se folosește și acum termenul de „zonă” și „subzonă etnografică”, în altele a apărut termenul de „zonă folclorică”, termeni ce creează confuzii și derutează, în primul rând, tinerii interpreți.” Promovând zonele etnografice, zestrea istorică și culturală, aflăm cine suntem și ne păstrăm identitatea. Felicitări, dle Dumitru Hangu!
Și iarăși, cu pace, muzica invitatului special Manea Agheană și chitara sa s-a făcut auzită la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” prin melodii patriotice și de dragoste.
​„Lectura dlui Dumitru Hangu a evocat memoria unei mari personalități a Râmnicului Sărat, în chipul lui Menelas Chircu, extras din cartea O viață aleasă, autor Teodor Baciu. Lectorul de azi ne încântă cu o mare pledoarie privind tradiția folclorică, respectiv trăsăturile jocurilor populare de pe Valea Râmnicului Sărat. Subiectul s-a dovedit interesant și în același timp răscolește mândria că suntem râmniceni.” (Matincă Costea)
​„Am să pornesc în demersul meu de la două noțiuni, despre care dl Dumitru Hangu, lectorul de astăzi, a vorbit. Este vorba despre tradiție și autentic. Tradiția reprezintă un ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini, de credințe, care se statornicesc în cadrul unor grupuri sociale. Autentic se referă la ceea ce este adevărat,real. Deși născut, crescut în acest oraș, am privit întotdeauna cu interes, cu simpatie spre lumea mirifică a satelor pe care mi-a plăcut să le colind, să le cercetez, să le studiez prin natura profesiei, dascăl de țară. Vreau să spun că datorită acestui lucru am venit în contact cu obiceiurile, tradițiile, datinile și am cunoscut frumusețea acestor obiceiuri din care mai răbufneau și în orașul nostru. Nu s-a spus nimic aici despre faptul că mai întâi, în timpuri mai vechi, dansurile populare erau însoțite de texte poetice care se numeau cântece de joc. Acestea au fost asimilate de melodii, totuși asta nu scade cu nimic valoarea artistică a jocurilor populară. Jocurile sunt însoțite de strigături, dintre care multe sunt comenzi de joc și au darul de a însufleți dansurile. Aceste strigături au fost remarcate de oameni de cultură, de acum câteva secole. Mă refer la Samuil Micu, Petre Maior, Gheorghe Șincai, Dimitrie Țichindeal. Strigăturile se mai numesc și chiuituri, după unii autori, ceea ce indică izbucniri elementare ale sentimentelor de euforie. În dansurile de mare complexitate, comenzile prin strigături urmează una după alta. Datorită faptului că nu este legată, întotdeauna, de melodicul ce o poartă, strigătura este mai direct expresivă. Este concisă, redusă la câteva versuri. Referitor la zona folclorică, în general, după cum spune lectorul, cuprinde o arie mai mare. Se naște o întrebare, la afirmația lectorului „jocul este în cădere”: ce modalitate există să nu să nu dispară aceste tradiții?” (Mihail Constantinescu)
​„Eseul prezentat de dl Dumitru Hangu, azi, este o continuare a lecturii D-sale din ședința anterioară. Ce am ascultat astăzi m-a bucurat enorm. Există, încă, persoane care fac eforturi pentru păstrarea identității și a culturii poporului român, azi când ne bucurăm că suntem în UE. Dar ce vrea UE? Să dispară diferențele dintre state, să se transforme în Statele Unite ale Europei.” (Mihai Doina)
​„Folclorul actual a pierdut din autenticitate, vedem numai lucrurile stridente, frivole, cu texte foarte proaste. Meritul lectorului este de a scoate în evidență vatra culturală a Râmnicului Sărat. Trebuie să facem ceva pentru neamul nostru. Valorificarea, în literatura mare a țării a folclorului, este lăudabilă. Și incursiunea istorică este de admirat. Toate materialele, privind originea poporului român, le recomand din lectura revistei Origini, a Fundației Origini Carpatice din Buzău, care organizează, anual, Congresul de Dacologie. Implicarea intelectualității, în cunoașterea istoriei, trebuie să fie mai puternică.” (Ecaterina Chifu)
​„Astăzi ne-a încântat, încălzind atmosfera, împletind umorul cu muzica, dnii Matincă Costea și Manea Agheană. Dl Matincă ne-a prezentat un monolog, cu oferta: la doi pui vii, unul mort. Astăzi o ofertă tare,/ Nu așa… la întâmplare:/ Doi pui vii ai cumpărat,/ Primești unul decedat! Legat de lectorul de serviciu, cu tradiții și joc, este foarte bine că au fost prezentate tradițiile, care sunt identitatea noastră, deși merg spre uitare. La români un mare dar,/ Jocul nostru popular./ Însă, spun cu întristare,/ Totu-i spre denaturare. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
​„Pentru mine, ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu”, de astăzi, a fost o încântare. Pentru început am audiat texte care omagiază orașul Râmnicu Sărat, puse pe muzică. Ambianța a fost creată de umoristul Matincă Costea, trubadurul Manea Agheană și lectorul de serviciu, Dumitru Hangu, care promovează ceea ce este specific poporului român, autenticitatea, specificitatea și statornicia jocului autentic, cântecul autentic, descriind portul popular românesc, interpretarea jocului popular românesc care s-a menținut fără coregraf. Precizează delimitarea geografică a zonei etnografice Râmnicu Sărat, după Mărioara Morărescu. Semnalează foarte bine obârșia poporului românvenind cu citate: „Ne tragem din neamul tracilor”, noi suntem români daci, nu romani. Creațiile proprii ale lectorului de astăzi, în care surprinde vârtejul jocului popular „joc al dansului nebun”, reprezintă o descătușare-eliberare de toate energiile negative acumulate în timp. I-am urmărit intonația cu care citește, autorul transmite sentimentul de dragoste profundă față de natura descrisă, față de Zăplazul unde se mustește vinul toamnei și bucuria de care erau pătrunși culegătorii, impresionează cititorul. Precizează lectorul că dacii liberi cuprind zona liberă Jitia, Vintileasca, Bisoca, Chiojdeni, Dumitrești. Este lăudabilă preocuparea lectorului nostru de astăzi.” (Floarea Stănescu)
​„Lectorul de astăzi m-a impresionat prin alegerea temei pe care a prelucrat-o în materialul prezentat, Zona etnografică Râmnicu Sărat. Lectorul evocă personalități și tradiții din această zonă axându-se pe dansul popular, specific zonei Jitia. Deoarece m-am născut, am crescut și am profesat în com. Dumitrești, localitate ce se află la mijlocul Văii Râmnicului, deoarece obiceiurile și tradițiile din această comună până sus la Niculele, au însușiri comune, o să mă refer la dansul popular românesc specific acestei zone. Dansul nostru popular are caracter sincretic, deoarece este însoțit de cele trei elemente: melodie, mișcare și strigături. Costumul popular specific Dumitreștiului (femeiesc) este specific celor trei generații: fată, femeie tânără și femeie bătrână, iar pentru bărbați, două feluri: la tineri pantaloni largi, iar pentru bătrâni, ițarii. Efectul dansului popular asupra vieții țăranului este benefic, scoțându-l din starea grijii de mâine.Trebuie să remarcăm faptul că la Dumitrești a trăit primul folclorist român, Alexandru Dobrescu, învățător la Scoala Motnău, între anii 1912-1921, care a ridicat hora din din bătătură pe scenele lumii. Felicitări lectorului!” (Aneta Țâru Pioară)
​Sâmbătă, 20 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Ioana Ilie. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share