Propoziții pretențioase – Abonai


Scriitorul la scris, matematicianul la cifre, tinichigiul la tablă.
Cititorii la cărți și autori. N-aș vedea eu personaje de film… N-am cuvinte să descriu acțiunile polițienești actuale, scenografii se pricep al naibii de bine să falsifice realitățile, creând unele ce servesc model…. Pe cine să deranjeze un om al legii care dă de pământ cu infractorii, răutăți în carne și oase? Pe nimeni. Dar unul ce găsește în rolul său loc, după o pistoleală soră cu moartea, de comparație cu Shakespeare? Cu vestitele-i intrigi? Pe oricine.
Ca ordinea și disciplina într-o sală ordinară locală…. S-ar numi de manifestări culturale, ceea ce ar impune obișnuitul dualism spectator-artist la cotele normalului: un participant disciplinat, așezat înaintea evenimentului pe un scaun eligibil, așteptând cu emoție gongul de debut (nu facerea de goange), cu știința regulilor de bază – vorbit, dacă este cazul, cu glas scăzut, șoptit; deplasare pe culoarele dintre rânduri, încât să fie asigurate ieșirile în situațiile de urgență și să nu obstrucționeze restul audienței -; respectarea statutului de oaspete. Ca enoriașul privilegiat c-o invitație în absidă.
Sâmbătă. Mai normală de atât nu se poate. Angajatul își caută de-ale lui fără ordine reîmprospătate, fără împotrivirea silniciei de weekend, cu gând și faptă pe măsură. Pregătiri, revizuiri…. Încercări repetate de regularizare comportamentală și circulație pe cărările europene ale Floricăi Cristoforeanu. Zădărâte cu două-trei învățături…. ,,Calm. Există pastile….” Abioza bunului simț este în floare, moare zi de zi cu fiecare ,,cetățean” încredințat că-i aparțin toate și este unic beneficiar al serviciilor statale (m-am dedat iară la repetiții).
Oi părea ieșit din cușcă, mi-or fi vorbele tăioase, abrașe, însă cu un scop precis: împiedicarea instalării haosului. Altfel mă abonam din prima zi de muncă la apatie profesională, la cumințenie și supușenie, după cum obligă codul de conduită. Uneori inadecvat. Pentru suportabilitate și dare de seamă nemeritată.
Am devenit o clipă abulic. Suspendat în aerul în care se perpelește fiecare terfelit, adus în stare leguminoasă de un drept la replică respins licit, plutind aburos prin sala care mi-a marcat existența. Ce caut aici? Prima oară refuzându-mi plăcerea de-a-mi vedea frumușel de… treabă-n altă parte. Și-apoi, dacă tot sunt obligat să rămân, măcar să-mi definesc poziția clar, contra celor ce abrogă regula numărul unu în cultură: intră cine vrea, rămâne cine poate.
O zi bună pentru scuturat. Unu-ți incumbă (una) sarcina tratamentelor medicale, altu-ți (el ori ea) caută…. Pe unde nu găsești gunoi. Pe scaune, dedesubt, în culise, pe hol, în toalete. În revistă. O zi a mirării. Colegiale.
Scriitorul fără cititor. Artistul fără spectatori. Ei și?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share