Propoziții pretențioase – Abolea


Providența, Fortuna, Dumnezeu….
Ofer o para chioară pe spamurile din email, le acord atenție cât să le bifez și să le încarc în coșul virtual. De azi, însă, privirea-mi va deveni vilgilentă, altfel…. Mă tot mândream, și-n aceeași măsură mă mâhneam, cu o ispravă devenită deja istorie și v-o reamintesc cu un singur scop, nelaudativ.
Și totuși…. Nu-i lumea atât de neagră și urâtă cum mi-o închipui. Nici japonezul mai breaz ca fratele galben chinez, nici neamțul mai corect decât englezul, francezul mai boem ca italianul și rusul mai afurisit decât sârbul. Mămăismele narative din secolul trecut, poveștile cu roșii ticăloși și albii din Pădurea Neagră domnoși încep să nu le mai cred. La cât m-a interesat pe mine trecutul de glorii al omenirii (cel scris cu sânge), în corelație cu dosirea adevărului aproape de realitate, m-am trezit, după știința unui documentar, limpede. Afurisenia germană, declarată și pusă în practică, sub masca unui elitism descurajator, de intimidat duiumul de prostime, se sădise după umilințele terminării primului război. Cât a fost, fiindcă un minim plus de constrângere, necesar după unii istorici, ar fi spulberat popoarele neteutone fără milă. Să vă gândiți doar ce i-a stat în minte să facă, să calce teritorii ca pe vremea marilor năvăliri, să se pretindă stăpân în casa altuia.
Un preambul lărgit pentru o cauză prietenească româno-rusă, întâmplătoare.
N-om fi noi cei nimeriți să abolim regimurile ce-o iau razna și toacă propriile nații ori de aiurea. Nu mă văd a abroga, deci, muscalii cu totul, îmi dau cu părerea doar despre contemporani. Iar ei au stima mea. Mai precis unul.
Nu mi-e în fire să-mi strecor privirile prin numeroasele spam-uri din e-mail-uri, le iau la grămadă și le îndes cu duzina în virtualul coș, rar zăbovesc gură cască la vânzătoriile online, propuneri indecente ori minunile doftoricești de geniu, din plictiseală. Rar. (Din cauza numeroaselor încercări nereușite de dezafiliere. Eu ziceam nu, ei mă abonau cu repetiție, după ce se juraseră că nu-mi mai stresează poșta.) Ce m-a mânat deunăzi la răsfoire? Nevenitul răspuns, al treilea de la Ministerul Muncii, despre ce-o fi vrut madama primă să spună cu salariul minim… și majorat pentru etudianții deja cu stat de plată ce-mplini un an.
Și-am dat peste două cuvinte chirilice. Suspecte. Ca toate mesajele din cabinetul dirigintelui Marius. O iotă. K, p – pe-sta-l știam de r -, o…. Să-l deschid. ,,Hello….” Ține-mă, Doamne! Să nu mă-ncerce vreo abazie, că aci mor! Clientul meu, singurul, beneficiarul bătăliei mele cu softurile și implementarea lor în aparaturi muzicale nu tocmai compatibile. Victor! Uitasem de el, de cealaltă depeșă cu ocazia unui an terminat în urmă cu cine mai știe cât timp. Gata să exclam ,,Ești de milioane, poștare! Mă necăjiși odinioară când abuzai de răbdările mele….”
M-am scuzat, epistolierul slav mă blagoslovise cu urări de la primul ghiocel, m-am destăinuit și i-am întors nemeritatele elogii. Привет из Румынии, Березин!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share