Fărădelegea lui Călin – Și da, șiba


Românul s-a născut scriitor, fiindcă poezia s-a născut la țară.
Nimic adevărat. N-avea la-ndemână plaivaz, fasciculă de celuloză cu sau fără adaos de fibră ca să-și măzgălească din gândurile la cuci, oi și cucuruz. Pe român iacătă-l legiuitor, tocmai pentru faptul banal de a fi zămislit din…. Da’ nu-s Roxin să dau toate ceasurile înapoi tocmai pe timpul Cucuteniului.
Acesta era cel mai potrivit (!): zădărnicirea combaterii bolilor. Titlu în linia întâi a infracțiunilor contra sănătății publice. ,,Împiedicarea” nu cumva era mai practică, mai aproape de sensul căutat, mai puțin obstrucționant, mai actual și mai practic legislativ, comprehensibil? În afara acestui inconvenient – sunt concetățeni ce conexează înțelesul cu ,,zadar” -, conținutul Art. 352 nu are inserat reversul nerespectării ,,… măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase…”: inacțiunea. Pasivitatea. Necolaborarea. Am convingerea că fac obiectul aceleiași pedepse, 6 luni-2 ani, alineatul următor, 2, reduce detenția, în cazul culpei, la 1-6 luni.
Cutuma cotidiană tinde să amestece lucrurile și să nu le mai distingă corect. Art. 353 dovedește confuzia generală ce s-a creat de o bună bucată de timp: denumirea și tratarea perversiunilor ca act sexual. Poate fi cel mult o jumătate dintr-un raport sexual. Unul din care poți ,,contracta” ,,la negru” o boală venerică de la ,,… o persoană care știe că suferă de o astfel de…” Oricum, să nu se supere nimeni, fiecare primește câte ceva, protagoniștii avântului dragostei la prima vedere sunt în câștig, însă norocosul este tocmai cel darnic: internare într-un centru ,,specializat” și ,,tratament medical” obligatoriu (Al. 2). Pe banii statului. Fiindcă ce-i al lui, este și-al nostru.
Cum mă știu toți, nu Gică, ci doar contra. Măsura de siguranță de la Art. 353 mi-e neconvenabilă, cu totul nedreaptă pentru fiecare cetățean: nu vine însoțită de specificația contrară – transmițătorul bolii să fie obligat nu numai la trei ani de închisoare sau amendă, să i se ceară pe lângă plata tratamentului și daune materiale pentru victima tragerii de țeapă.
Să râdă curcile pre limba lor! Degeaba n-am ridicat în slăvi mărețu-mi popor. A găsit leacul vestitei SIDA sau cel puțin i-a prelungit agonia amăgindu-l. Din Al. 1, Art. 354 reiese clar, în stadiul prim, în fază terminală, ,,răzbunătorul” trebuie să stea în detenție de la 3 la 10 ani. După certitudini (!) nedumeriri: ce va să însemne ,,prin orice mijloace” la o ,,… persoană care știe că suferă de această boală…”? Că-s două mari și late. Iar Al. 2 pune pe tapet o chestiune la fel de bizară, chiar dacă vizează o altă persoană, cu nimic în clin și-n mâneca sidei: de ce nu a separat Codul Penal calea sexuală de cea a transfuziei de sânge infectat? Vă propun o speță. Un infectat cu HIV transmite prin naturala relație bărbat-femeie – Fraților, au luat-o razna televizoarele! AXN a difuzat acum două zile, la orele 22:30 un film în care, ferească-ne!, doi indivizi se ,,căzneau” de mama focului! Destul de explicit! – virusul. După aceea își adoarme victima și îi perfuzează din sângele lui o… cantitate cu globulele-i imuno deficitare. Vă ofer informația că Al. 2, în generozitatea lui, a crescut ,,miza” la 5-12 ani. Deci? Al. 3 îmi dă impresia că ăl de l-a scris s-a născut ieri și-i este creierul gol. Cum să schimbi condamnarea, să o urci până la 15 ani pentru un lucru clar, atât la Al. 1, cât și la Al. 2 (le cumulam, persoanei ce capătă boala i se numără traiul la secundă după, nu contează cine și cum ,,oferă”)? Decesul este inerent, iar din AIDS nu crapă nimeni pe loc și nici în 30 de zile. Doar din altele ce nu pot fi puse pe seama infectării. Pentru Al. 4 mai vin cu un caz, în sensul culpei vizate. Asistentă, sarcină de serviciu perfuzie, pachet de sânge de pe stoc. Înlocuit de un ,,binevoitor” cu unul ,,virusat”. Dânsa a băgat acul, dânsa merge 6 luni-3 ani la pușcărie sau (inutilă speța morții) 2-7 ani. Merită?
Dar mai deștept ca românul este internetul. Medlive.ro dezvăluia în 2011 că speranța de viață la cei cu acest sindrom a ajuns la 50 de ani. Nu știu după ce calcule. Cele trei prime cazuri, contabilizate azi, sunt oale și ulcele, nu supraviețuia congolezul din 1959 ca adult, nici americanul din 1969 și nici norvegianul diagnosticat în 1976. Ca să n-o zicem p-aia dreaptă, că la matematică stăm rău. Și nu mai trăiește nimeni dintre cei ce-și puseseră speranțele în AZT.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share