Cotețul cu metafore – Groapa


Groapa

Acu’ vreo două zile, stăteam în dreapta popii
Ce prohodea un mort la căpătâiul gropii!
Iar dascălu-i ținea, cântând pe nas, isonul
Psalmodiind cu grație despre ce este omul…

Și cum că din pământ ne naștem, suntem vii,
Tot în pământ ne ducem, ca și cum n-am fi…
Mai zice popa că omul nu-i decât un sac de oase
Iar peste locul de odihnă își fac urmașii case…

Cu-aceste gânduri, aproape că uitai de Dragobete
De sărbătoarea vieții și iubirii, cadouri pentru fete…
Având în nas tămâie și în urechi cântarea popii
Pașii mă duseră, fără să știu, să văd minunea gropii…

Căci, ce s-a întâmplat acum, e o minune mare
Iar groapa asta cu pricina, nu-i una oarecare!
Ea nu mai e deloc o groapă simplă și banală,
Ci este una de o mare importanță națională!

Iar Groapa Națională, formată-ntr-o parcare
La Râmnicu-Sărat, e-acum o mare întâmplare!
Se-nghesuiră, care mai de care, să facă reportaj
Încât, spre ea, întreg orașul porni-n pelerinaj…

Astfel încât, orașul nostru ajunse o celebritate
Ai zice că se mută toți în Râmnic, cu celeritate!
Ce ironie-a sorții, ca de la șoseaua spartă,
Să afle-o Românie unde e Râmnicul pe hartă!

Localnicii, pe buza gropii, țeseau de zor la basme,
Despre tuneluri subterane, tot felul de fantasme…
Iar de la locul gropii și până-n margine de Costieni,
Simțeai cum crește-n ei mândria de a fi râmniceni…

Se vede treaba că Râmnicu-i iubit de Dumnezeu,
Căci în curând surparea asta, va deveni muzeu…
Și în sfârșit, după atâta zbatere și dat din gură,
Orașul nostru va avea și el, în fine, o… centură!

Și poate, la pachet cu Groapa… cu surparea,
Se va mai renova în Râmnic și-nchisoarea!
Să vezi atunci cum vin turiști la noi, grămadă,
Căci slavă Domnului, avea-vor ce să vadă!

Ei, iată cum, măi dragi băieți și măi iubite fete,
Istoria ni se arată, acum de Dragobete!
Vestigiile-i ies din când în când pe-afară,
Să ne arate că e vie și că nu vrea să moară…

Și ne mai spune că, deși ea este îngropată,
Tot ne mai dă un semn când este ignorată.
Trăim vremuri moderne și spre progres vrem salt
Dar ne-ngropăm trecutul sub straturi de asfalt!

Și iată ce se-ntâmplă în toiul nebuniei
Când, sistematic ignorăm trecutul României
Iar ce clădim acum, rapid și fără de fundație,
Se prăbușește-n gol la prima trepidație!

Dar pe de altă parte, este și un tâlc al gropii,
Cum am mai spus la început în pilda popii..
N-aș vrea să-nceapă unii discursul demagogic
Că fiecare groapă din asfalt e… sit arheologic!

Și parcă văd că de acuma niciuna nu ne scapă,
Că nu știi niciodată ce iese dintr-o groapă!
Deci: Dragobete, Groapă, Centură și Muzeu!
Cred că-i prea mult deodată, în orașul meu…

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share