Cenaclul Alexandru Sihleanu – 30 Martie 2019


TĂCEREA DIN CUVINTE ÎNTRE REALITATE ȘI ADEVĂR

​Sâmbătă, 30 martie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, câteva cântece de patriotice ce-au îsuflețit atmosfera și… aplauze pentru prezența, și mai ales, prestația trubadurului Manea Agheană.
A continuat, cu un moment de divertisment, ca un echilibru, susţinut de Matincă Costea, care în fiecare sâmbătă descreţeşte frunţile celor care particită la ședințele Cenaclului Alexandru Sihleanu, oferind un micro spectacol, la modul plăcut. Astăzi, a relaxat atmosfera cu miniaturi umoristice, creație proprie, dar și culegere, Pasiuni și preferințe, o culegere de bancuri și un pamflet, creație proprie, Iubita mea.
A intervenit, cu Trăiască România, versuri Ion Nicolescu, muzica Nicu Alifantis și câteva cântece patriotice, invitatul special Manea Agheană și chitara sa.
A urmat lectorul de serviciu, Aneta Țâru Pioară, cu un eseu istoric, la granița fantasticului, Răzbunarea lui Zalmoxis și un grupaj de poezii din care exemplific: „Acum două mii și nu știu câți ani, veghea asupra strămoșilor noștri, Zalmoxis, zeul suprem din panteonul geto-dacic, care se spune că a facilitat convertirea geto-dacilorla creștinism. Când Zalmoxis s-a retras în peștera din Dealul Muncelului, din munții Orăștiei, care pe atunci se numea Kogaionon și care ulterior, a fost numit Muntele Sacru, acesta a proorocit cu ajutorul semnelor cerești istoria viitoare a geto-dacilor. Și s-a culcat Zalmoxis, crezând că va dormi în veșnicie, visând numai de bine despre poporul său. O vreme i-a fost liniștit somnul, că așa cum a proorocit el, regii daci au fost patrioți înverșunați. Unul s-a numit Decebal. Ce figură măreață! A ridicat steagul și i-a trimis în țara lor pe latini. (…) „(Actorul) Urmăresc din culisele teatrului Pământ/ comedia umană,/ ce ne îngroapă visele./ Aștept stins, cu masca de sânge,/ pe fața-mi zdrobită/ să intru în scenă și să trimit spectatorii/ pe noua planetă plutitoare,/ încărcată de destine, plină de fericire…/ În venele spectatorilor/ curge un venin, care îi împiedică să plece…/ ei rămân pe loc…/ viața scurgându-se din ei,/ ca apa unui robinet rămas deschis…/ În curând planeta Pământ/ se va scufunda în gol…/ Apocalipsa. (Am vrut) Am scris despre o lume/ în care am crescut,/ Am scris despre o lume/ în care am crezut,/ Am scris despre o lume/ în care am sperat,/ Am scris despre o lume/ căzută în păcat,/ Am scris despre o lume/ ce-adesea m-a trădat,/ Am scris despre o lume/ din care am plecat.// Am vrut ca s-o vindec/ de negrul său păcat,/ Am vrut ca s-o vindec/ de răul blestemat,/ Am vrut ca s-o duc/ la polul iubirii/ Am vrut ca s-o apăr/ de ziua răzvrătirii,/ Am vrut ca să-i dau/ din suflet căldură,/ Am vrut ca s-o vindec/ De hulă și ură.// E timpu-n asfințit/ N-am reușit nimic/ Și-i spun neamului meu/ chiar de-nțelege greu/ să știe că în ceruri/ Există un Dumnezeu!!!”
Într-un patriotism profund, dna Aneta Țâru Pioară toarce firul epic prin istoria poporului român, într-o ipotetică răzbunare a lui Zalmoxis. Poeziile prezentate sunt străbătute de același patriotism al pământului natal, al crezului într-o lume mai bună.
Invitatul special Manea Agheană și chitara sa și-a făcut cu prisosință datoria prin cântece patriotice.
„Ședința noastră de Cenaclu literar-artistic s-a desfășurat după programul prestabilit, cu Imnul orașului Râmnicu Sărat, interpretat de dl Manea Agheană, apoi divertismentul plin de amuzament al dlui Matincă Costea, a urmat lectorul de serviciu Aneta Țâru-Pioară, care ne-a citit mai întâi proză, Răzbunarea lui Zalmoxis, apoi câteva poezii. Înainte de a vorbi despre proză aș vrea să spun că dna Aneta Țâru Pioară este deja un scriitor consacrat, abordează toate genurile literare cu succes, este apreciată în cercurile literare bucureștene și nu numai. În cea mai mare parte a operei sale aduce în fața cititorului viața satului românesc de la munte. Atât din proză cât și din versuri răzbate un patriotism profund, inverșunat, ca s-o citez. Este un autor complex, autentic, își alege personajele din mediul social apropiat, face din istorie prezent și din prezent face istorie. Își trage seva din realitatea mai apropiată de zilele noastre și din „năzuințele și neîmplinirile noastre”. Proza Răzbunarea lui Zalmoxiseste un eseu istoric, face o incursiune în istorie de la daci și până în prezent, în tradițiile și obiceiurile lor, de fapt marcând istoric poporul român. De la început și până la sfârșit își varsă durerea, oful, neîmplinirea prentru țara sa. Eseul are și un fir științifico-fantastic. Deznodământul îl găsim în scrisoarea lui Zalmoxis: „Să nu uitați ce vă spun, asta se va întâmpla!” Proorocirea este dezvăluită în conținutul scrisorii. Din întregul eseu răzbate durerea unui neam întreg. De asemenea și versurile prezentate în Elegie pentru pământul meu, poezie dedicată străbunilor autoarei plecați la ceruri, este o elegie în care autoarea își exprimă durerea și citez: „În lung și-n lat, eu te-am călcat cu patimi,/ Pământ al meu, de doine aurit,/ În șovăielnici pași, eu mă întorc la datini,/ Ca de țărâna ta să fiu acoperit!!! Ea face referire la doina, cântecul specific poporului român, cu care românul și-a plâns jalea, dorul,înstrăinarea, bucuriile. Eul liric dorește să fie îngropat tot în țărâna în care s-au îngropat și străbunii săi. Am remarcat și poezia Am vrut. Se repetă sintagma Am vrut despre o lume. Exprimă ce și-a dorit și ce n-a realizat în final. Dorește să spună neamului său: „E timpu-n asfințit/ N-am reușit nimic/ Și-i spun neamului meu/ Chiar de-nțelege greu/ Să știe că în ceruri/ Există un Dumnezeu!!!” O felicit pentru perseverența cu care creează în continuare și fidelitate pentru Cenaclul Alexandru Sihleanu.” (Floarea Stănescu)
„Autoarea de azi, m-a impresionat pur și simplu pentru creația fantezistă împletită armonios cu istoria țării noastre. La capitolul versuri, pot să subliniez, fără să greșesc, ele curg precum un pârâiaș de munte impresionând pozitiv auditoriul.” (Matincă Costea)
„În privința dnei scriitoare Aneta Țâru Pioară, se spune că istoria este cea mai frumosă poveste adevărată. Această poveste fiind a țării noastre dragi, este bine să fie cunoscută așa cum a spus Ștefan cel Mare: „… urmașilor, urmașilor noștri”. În privința poeziilor, dna are un fir melodic care te atrage. Îmbină foarte frumos extazul dintre armonie și supărare, ajutându-se de natură. Dna abordează mai multe genuri literare, cu rezultate bune și îi doresc multă sănătate și putere să mai poată scrie în continuare.” (Valeria Popa)
„Domnul divertismentului, Matincă Costea și trubadurul Manea Agheană nu se dezmint. Ba chiar se depășesc de la o ședină la alta. Dar azi, lectorul de serviciu mi-a depășit cunoștințele de până acum: Știm că dna profesoară are talent și la prezentarea materialului despre istorie intitulat Răzbunarea lui Zalmoxis. Pentru toți trei nota 10 felicitări!” (Mihai Doina)
„Am urmărit întotdeauna cu interes cărțile dnei Aneta cât și prezentările în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu” Îi urez succes și la cât mai multe cărți. (Scriitorilor noștri) Marii noștri scriitori,/ Au scris mult, au scris cu șic./ Știam că n-au făcut erori,/ Deși lucrau fără de stick. La Cenaclul lui Sihleanu,/ Ne mai relaxăm un pic./ Versul cald, merită tot banu’/ Păcat că scrisu-i foarte mic. (Fire timișorene) Timișoara merge sus/ Și ei spun că nu e greu,/ Dar mai au ceva de spus/ Prin „Robu” lui Dumnezeu. (România anului 2019) Românii nu o duc bine/ Agitați precum un roi./ Întrebarea este, cine/ Se mai roagă pentru noi?” (Dumitru Hangu)
„Mi-a făcut mare plăcere să particip la ședința de astăzi a Cenaclului Alexandru Sihleanu. A fost o încântare sufletească ascultând cântecele dlui Manea Agheană pentru că are atâta sensibilitate și ne face să trăim intens sentimente inedite. Avem nevoie și de destindere prin umorul dlui Matincă Costea și îi mulțumim pentru momentele vesele și este una din personalitățile evocate în cartea Râmnicu Sărat, dragostea mea, a cărei autoare sunt. Observăm că dna Aneta Pioară urmărește cu tenacitate idealul d-ei, acela de a deveni scriitoare. S-a remarcat nu numai în cercurile literare locale, ci și în cele din Moldova și acum din București. În proza scurtă Răzbunarea lui Zalmoxis, a făcut o incursiune dureroasă în istoria neamului nostru și a ales ca personalitate pe Zalmoxis, singurul care ne poate răzbuna de un destin nefast. Scrierea acesta istorică ne dă un optimism aparte. Credem că se va schimba în bine viața poporului nostru. Cât despre poezie, o felicit pentru toată creația poetică. Mi-a plăcut poezia Actorul, pentru că redă ideea luminoasă ca teatru și d-ei se închipuie un actor pe scena vieții. M-a impresionat poezia Elegie pentru pământul meu. Se integrează în peisajul natal. Îmi place Am vrut, poezie testament ce și-a propus să realizeze niște obiective artistice și se arată neputincioasă că a realizat prea puțin. Și aici se nasc oameni mari.” (Ecaterina Chifu)
„Am ascultat și proza, și versurile pe care le apreciez. Însă, să fim foarte atenți când vorbim despre genuri și specii literare, și mai ales la speciile pe care le cam amestecăm. Vorbim despre opera epică dacă are acțiune, conflict, subiect. În al doilea rând, fiind atenți la proză, undeva se afirmă că tema lasă un fel de testament, să credem în Hristos. Să facem distincție. În altă ordine de idei, să ne eliberăm de ecourile literare, pentru că rezultă literatură de bibliotecă și ne întrebăm unde este autenticitatea. Argumentăm din punctul de vedere al vocabularului, termeni uzitați, foarte folosiți. Versificația: catren și distih. Eu nu zic că poezia nu este bună, dar trebuie să ne găsim un drum al nostru. Parcă am fi pe vârful Bisocii și nu știm pe care cărare să o luăm. Apreciez și poezia și proza, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece. Minunate idealuri,/ Vin ca navele spre maluri./ Să-ți ofer acum, îmi vine,/ Calificativul bine. Și la un cântec al dlui Agheană: Când o face plopul pere/ Și răchita micșunele,/ Vom trăi și noi odată/ Într-o țară mai curată!” (Mihail Constantinescu)
„Ședința de astăzi are o nuanță patriotică, reflectată atât din creația dnei Anet , cât și din muzica dlui Agheană. (Patriotism) Ne prezinți o elegie/ Și proză, și poezie./ Într-o zi de primăvară,/ Despre neam și despre țară,/ Ne vorbește cu talent,/ De eternul său regret,/ Că Zalmoxis se răzbună,/ De a țării grea furtună. Felicitări!” (Nicolae Constantinescu)
Totul s-a încheiat cu muzică de dragoste, susținută de invitatul special Manea Agheană și chitara sa, căruia îi mulțumim pentru atmosfera deosebită pe care o creează în cadrul Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Să-l țină Dumnezeu sănătos!
Sâmbătă, 6 aprilie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului „Alexandru Sihleanu” va fi Dumitru Hangu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share