Cenaclul Alexandru Sihleanu – 23 Martie 2019


CĂLUȘUL – TRADIȚIE, RITUAL, ARTĂ SAU SCOP CATHARTIC

​Sâmbătă, 23 martie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, câteva cântece de sezon și… aplauze pentru prezența, și mai ales, prestația trubadurului Manea Agheană, care a însuflețit atmosfera. Să-l țină Dumnezeu sănătos, pentru a ne bucura de prezența lui!
A continuat, cu un moment de divertisment, ca un echilibru, susţinut de Matincă Costea, care în fiecare sâmbătă, ca un modus vivendi, descreţeşte frunţile celor care iubesc literatura, dar şi divertismentul, oferind un micro spectacol, la modul plăcut. Astăzi, a relaxat atmosfera cu un monolog de Bogdan Căuș, Firul, un monolog de Fred Firea, La o policlinică, un micro cuplet, creație proprie, La Râmnicu Sărat în port!
A urmat lectorul de serviciu, Mihai Doina, cu un material despre CĂLUȘUL, autor prof. dr. Costel Eugen Popescu din care exemplific: „Călușul este un joc, un ritual vechi religios și o tradiție românească. (…) Astăzi Călușul a rămas o sărbătoare a cărei începuturi are rădăcini în vechile timpuri, sărbătoare ce este la Rusalii. În acea zi se consideră victoria binelui și a luminii asupra forțelor răului, a vieții împotriva morții. Tocmai această victorie a vieții asupra morții este obiectul, cauza și scopul acestui ritual numit Căluș. Scopul Călușului este să pună morții căluș, să o facă neputincoasă, să nu mai poată lua vieți. Moartea este reprezentată de „mut”. Ritualul începe cu un cerc în jurul morții (mutului), cerc magic, cerc divin cu puteri extraordinare, care anihilează moartea. Cercul era alcătuit din inițiați, iar mai târziu de persoane inițiate pe o perioadă scurtă. Dacă soma era băutura nemuririi, călușul era jocul nemuririi. Puterea din interiorul cercului este atât de mare încât face din om un neom, adică își pierde mințile cel ce intră în cerc. Tradiția precizează: „dacă moartea nu are șansă, cum să aibă un om?” Aceleași necazuri, spune tradiția, pot să-ți facă ielele (ființe imaginare din mitologia populară, zâne rele care provoacă nenorociri). De boala ielelor te vindecă Călușul, iar Călușul te vindecă și de alte boli, dar niciodată de boala provocată de Căluș și de aceea Călușarii se alegeau cu multă grijă, fiind obligați la restricții până la inițiere și după aceea, o perioadă de timp, restricții ce nu-și permiteau să nu le respecte, deoarece pedeapsa divină era mare. În felul acesta și jurământul, cu voie sau fără voie, era respectat. Jurământul se referă atât la metodele de inițiere, cât și la restricțiile perioadei următoare. Astăzi Călușul s-a stilizat, s-a banalizat, a devenit artă, pierzându-și astfel efectul magic și religios, cât și credința în efectele miraculoase ale lui (…)” Cu un pronunțat spirit de observație, mai bine zis curios din fire, dl Mihai Doina caută prin diverse surse, scrise sau on line, informații inedite despre acest pământ numit România, care intră în patrimoniul național sau cel universal și pe care consideră să le împărtășească celor din jur într-un cadru organizat, ca cel de față. Călușarii constituie unul dintre subiectele tratate, în două volume, Bătrânul Dan, Ed. Rafet, 1999 și Mici apocalipse de adormit omenirea, Ed.Rafet, 2012, de către scriitorul râmnicean Dan Manciulea, care abordează o temă mai puțin aprofundată în literatura română: fantasticul verosimil sau fantasticul realist și despre care am scris în Tăcerea din cuvânt, Ed. Rafet, 2012, Dan Manciulea între sacru și profan și Dincolo de noi.
„Sunt multe de spus și de scris despre jocurile populare românești. Dl Mihai Doina a prezentat un material inedit, complet despre legenda Călușarilor, unul dintre dansurile populare românești, care se pierd în negura vremurilor. Muzica dlui Manea Agheană și umorul dlui Matincă Costea au contribuit din plin la atmosfera plăcută a întâlnirii de azi. (Dlui Mihai Doina) Jocu-i joc, nu-i o… lulea./ Nouă, unul ne lipsea:/ Prima pagină-n ziar,/ Râmnicu, cu-n… Călușar! (Lui Manea Agheană) Astăzi muzica ne-ncântă,/ Fericiți sunt cei ce-ascultă./ Paganini de trăia/ Și el sigur asculta! (Pensionarii în 2020) Servesc covrigi, hamsii sărate,/ Un pic din ordonanța șapte,/ Iar când ajung în prag de seară,/ Ei spun… adio Mărioară! ” (Dumitru Hangu)
„Lectura dlui Mihai Doina s-a dovedit deosebit de interesantă. Cine nu știe, azi, de frumosul joc românesc Călușul sau Călușarii. Autorul, însă, vine cu chestiuni inedite, care trezesc curiozitatea. Acest joc popular a făcut faimă României pe scenele S.U.A. Un component al formației participante a auzit la finalul spectacolului, de la apectatori americani: Sunteți magnifici.” (Matincă Costea)
„Călușul, Căiuții sau Călușarii este de origine precreștină, predominând străvechiul cult al Soarelui. Dansul se desfășoară în perioada de la Înălțare până la Rusalii, care mai este numită, în popor, Paștele cailor. De Rusalii se sărbătorea Rozalia, sărbătoarea trandafirilor. La afirmația dlui Dumitru Hangu, cer permisiunea să aduc o completare. La instalarea lui Sigismund Bathory, ca domn al Transilvaniei, s-a dansat Călușul, la care au participat o sută de soldați din oastea lui Baba Novac. Mai vreau să menționez că acest obicei, această datină care conține dansuri și strigături onomatopeice, hop, odată, așa, se desfășoară într-un ritm sincopat, cu figuri variate. Rusaliile, ielele, sunt creații malefice și au inspirat pana unui scriitor, Camil Petrescu. Trece flăcăul prin pădure, aude o muzică nepământeană și vede în luminiș ielele goale și despletite. Rămâne înmărmurit, pironit, cu ochii la ele, cu fața strâmbă, sau cu mintea rătăcită, piciorul paralizat. Nu le place să fie văzute de muritori goale și despletite. Reprezintă un simbol viu al culturii naționale, exprimat prin vestimentație, reflectă unicitatea românilor. Ziua asta este mare./ Astăzi pentru fiecare,/ Soarele pe sub sprinceană ,/ Îl privește pe Agheană. La Cenaclu-s mulțumit/ Și chiar m-am înveselit./ M-am înveselit fiindcă,/ A evoluat Matincă. Acest joc a fost inclus în patrimoniul cultural UNESCO. La Cenaclu ne propune/ Domnul Doina o minune,/ Una din cele mai mari,/ Renumiții Călușari. De Călușari nu mă mir,/ C-a vorbit și Cantemir,/ Prezentându-i cumsecade,/ Ca și Mircea Eliade. Spre noi Călularii vin,/ Cu cunună de pelin,/ Într-un ritm amețitor,/ Cu un scop vindecător. Vorbind despre Călușari,/ Ca ei dansatori sunt rari,/ Dar la capăt ca s-o scoți,/ Ca ei joacă dacă poți!” (Mihail Constantinescu)
„Ce a citit dl Doina, pentru mine a fost ceva frumos, chiar frumos. Am aflat în primul rând ca înseamnă Călușul și am ajuns la o concluzie relevantă pentru mine. Călușul este supremația vieții asupra morții, după descrierea desfășurării momentului vindecării unui bolnav.” (Marcela Bratu)
„Aș vrea să încep cu momentul dlui Agheană, care m-a făcut să descopăr în el un nou epigramist. Azi din strune de chitară,/ Când ne cântă e artist./ Uite-l pentru întâia oară,/ Manea, nou epigramist. Legat de momentul de umor al dlui Matincă Costea, o epigramă inspirată din monologul Firul: Cu talentul de actor,/ Iar ne dăruiești umor,/ Însă astăzi ești erou,/ Luptând pentru un tricou. A doua epigramă inspirată din monologul La o policlinică: De multe boli am învățat/ Și știu că e adevărat,/ Azi una nouă am aflat,/ E amnezie la ficat. Despre momentul lectorului de serviciu, dl Mihai Doina, materialul prezentat este interesant, mai ales aflând despre Călușari că sunt considerați o sacroterapie. Și legat de acest lucru am scris Sacroterapie: Ce ne spui e inedit,/ Dl Doina m-ai uimit,/ Cum Călușul va să fie,/ Ca o sacroterapie.” (Nicolae Constantinescu)
„Ședința de astăzi a fost foarte interesantă deoarece readuce în memoria poporului român obiceiuri lăsate în timp. Și pe mine m-a inspirat folclorul țării noastre și în una din cărțile mele „În umbra inocenței” am compus o poezie inspirată din legende, cu jocul Ielelor, asemănător cu Sânzienele. Aceste ritualuri se consumă la ore ale nopții spre ziuă, când mințile înfierbântate uită de morală și într-un luminiș cu raze de lună încep un dans nebun, goale și cu pletele în vânt. Cine intră în acest dans, nu mai rămâne sănătos. Dlui Matincă Costea îi mulțumesc că a venit cumomente vesele ca întotdeauna. Dlui Agheană îi mulțumesc că a venit cu zâmbetul d-lui și cu starea fizică bună.” (Valeria Popa)
„Felicitări umoriștului, dl Matincă Costea și epigramiștilor Constantinești, precum și interpretului Manea Agheană pentru atmosferă. Lectorul de serviciu ne-a prezentat o incursiune în legenda Călușarilor, care a fost bine venită, aceasta nemaifiind cunoscută de mare parte dintre noi. Este prima oară când aud despre Călușari că reprezintă o tradiție cu tentă religioasă, privind triumful vieții asupra morții. Felicitări pentru noutatea informației!” (Georgeta Iuga)
„După momentul susținut, ca de obicei, cu talent de către dl Matincă Costea, între care ne-a prezentat un cuplet Firul, în care umorul de situație și-a spus cuvântul, ca și în cel de-al doilea monolog, unde ideea de bază este nepotismul, favoritismul. Felicitări! Muzica prezentată de dl Manea Agheană în continuare, de asemenea binevenită și foarte frumos prezentată, a relaxat atmosfera Cenaclului „Alexandru Sihleanu”. Felicitări! Privind lectura prezentată, azi, de lectorul de serviciu, dl Mihai Doina, putem spune că am ieșit din obișnuit și am audiat un material al cărui autor ne este necunoscut ca persoană, acesta fiind prof. dr. Costel Eugen Popescu. Eseul citit astăzi are ca temă un subiect inspirat din folclorul popular românesc și anume unul dintre cele mai reprezentative dansuri românești, Călușarii, care este specific zonei Olteniei, dar în ultimele decenii dansul, cu unele mici modificări, s-a extins și în celelalte zone ale României. Prin ceea ce am auzit astăzi, se dovedește că autorul acestei lucrări literare iubește folclorul și este bine documentat. Știm cu toții că despre folclorul românesc au scris mult istoricii noștri literari, pentru că din toate timpurile folclorul a servit ca izvor de inspirație tuturor creatorilor de literatură, de la Homer până la noi. Ca și Ielele, Sânzienele, Paparudele, care se desfășoară după anumite ritualuri, și la baza dansului Călușarii stă o legendă care are un ritual cu o deosebită însemnătate, dacă ținem cont, numai la acele panglici, de care a pomenit lectorul, care sunt de diferite culori, nouă la număr, care simbolizează cele nouă planete din sistemul nostru solar. Călușul, între multele noastre dansuri românești, este o carte de vizită pe toate meridianele lumii. Așa cum s-a menționat, este trecut în patrimoniul cultural UNESCO.” (Aneta Țâru-Pioară)
Sâmbătă, 30 martie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Aneta Țâru-Pioară. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share