Propoziții pretențioase – Azere


Lipsa ironiei…. Ce-am fi, cei ce ne încumetăm a ne vărsa gândurile în văzul tuturor, fără?
Câtuși de puțin contează forma, epigramă, pamflet, poezie (mi-am permis introducerea ei dintr-un motiv simplu: am testat pe răspundere proprie maniera, deghizată în versuri), eseu sau tabletă sunt tot una, scopul ,,nobil” servește o lecție bună celor ce au o clipă de răbdare cu semenii. Celor ațoși un tratament contra bățoșeniei, celor ce țin cu dinții de pungă, avari de meserie, un exercițiu de dărnicie, prăpăstioșilor o încurajare, îngânfaților un aer de joasă altitudine, deștepților docilitate, anduranță la… – ignoranții au nevoie de-o mână de-ajutor – ….
Vârsta la care să primești învățătura? Oricând. Oricâtă. Cantitate cât de mică. Important este să ațâți în ins orgolii…. Așa cum în mine s-a aprins flacăra meseriașului tinichigiu. Muzicianului. Posesorului de corp neputincios și-n prag de degradare. Pentru toate trei am fost persiflat și declarat inapt. Pentru fiecare a trebuit să caut o metodă inedită, o axare particularizată pe alte direcții, diferite de ale tuturor. Cu tabla v-am spus, ziua și hotărârea, c-un soare matinal ce aurea încă o zi de vară, cu două mâini în șolduri și-o panoramă jinduită de copil. La muzică a fost o chestiune de timp să las fiorii deoparte și să revin unde întrerupsesem studiul, să scap de gândul că nu-i nimic de capul și mâinile mele, indus cu regularitate de mulți parteneri de scenă.
În acest mod ațipi în mine deznădăjduitul, prins de lume cu o ațică cât firul pânzei de păianjen, se așeză cumințel în vitrina cu eșecuri până la final…. Și dacă am dat curs nervului că astfel nu se mai poate după atâta experiență neplăcută, avută ani de-a rândul pe marginea prăpastiei (este vorba despre avena uzată cu sens figurativ de câteva articole încoace) mintale, în enumerările de mai sus, n-am căpătat nicio remușcare (ar fi una sau două pentru cazurile…) scriind. Adică nu mi-ar păsa dacă aș primi apostrofări și ,,laude” de rău. Mă omor cu vorbele dintr-un plezirism dezinteresat. S-ar spune că am găsit domeniul ce nu (mă) incită la concurență.
Când aș fi putut deveni emul? În 2014? După ce s-au întors cuvintele pe toate fațetele, după ce s-au născut și-au murit câteva zeci bune de Eminești? Măcar din bun simț nu mai poate nimeni avea pretenția depășirii, în volum și profunzime. Însă de i s-ar năzări vreunuia ideea dobitoacă, să știe că nu sunt șanse, meciul este pierdut din start. Mie nu.
Nimănui, căci altfel, dumnezeul vocabulelor s-ar răscula de-acolo, din universul universurilor, că-și arogă altul prima. Că așa a grăit și bietul domn Vasile: ,,Mai întâi a fost cuvântul.”
L-am combătut de fiecare dată, nu puteam lăsa proiectul biblic vechi testamentar să-și înceapă narațiunea de la pagina 2. E ca-n întrebarea stupidă cu oul și găina. Desigur, nici clamatul nimic nu este lipsit de substanță, conține cel puțin un germene cât de mic și nevăzut, doar că n-are gură să strige.
,,Aveai treabă?” începu dialogul. ,,Sunt la lucru cu tata și frate-miu.” ,,Doare-al naibii! Mi-au băgat ăștia șuruburi, placă și tijă.” De-aia-m zis biet domnului….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share