Propoziții pretențioase – Axând


O s-o țin tot într-un diminutiv.
Oameni mici, pretenții…. Ne măsurarăm, și eu, și soția. Ea – că-s mai înalt de-o vreme, eu, adică ruleta – c-am mai dat înapoi de la ce știam odinioară.
Planurile coincidentale își desfășoară etapele nestingherite. Vii de la lucru, a nu se crea confuzia cu serviciul, cu dor de bucate alese aburind în bucătărie, cu foame de lup și găsești pe blatul mult așteptat, umblând prin mățișoarele pisicuțelor, un doctoraș cu instrumentarul în acțiune, întinzând ațici prin burtica lor plăpândă.
Cât, nu spun. Am înălțime variabilă. Relaxat sunt de-o șchioapă, semeț ajung până-n pânzele albe, ce-s de câteva zile din ce în ce mai albastre, în urma unui proces primăvăratic…. Și-mi amintesc mereu de călimara cu cerneală și degetele mele aidoma conținutului. Cămașa scrobită cu apret, de mi-o azură neîndemânarea…. Nu știu ce-o aținu pe mama să nu mă târnosească c-un pustiu de păpăruță. ,,Avuși, copiluțule, mintea-n cuiburile cu cucișori! Doar la vioară ți-e gândul! Să te axezi pe carte….” Parcă manualele de deslușit tainele muzicii, voluminoase și la prima vedere criptate-n ,,sanscrita” neștiutorului, n-aveau seriozitatea matematicii și literaturii de român cu pretenții intelectuale. De parcă nu mi-ar fi putut fi azimă, vraja dumnezeiască din care se plămădesc raiul și iadul laolaltă, poteca pe care-o aurim fiecare dintre noi cu ce găsim mai bun în suflet.
Știe și ea. Știe întreaga primordială familie că mama se axase de la un moment al vieții mele pe non-muzica viitorului meu, iar eu, întărâtat, ca un taur ce sunt, dar dintr-o extra voință, mă potrivnicisem acestei bruște părăsiri. M-aș fi golit de conținut și-aș fi devenit un trup umblător pe cărările nesimțului. O nălucă….
Am ieșit imediat. Numai că n-au țâșnit lacrimile. Îmi trecuseră poftele culinare stârnite de orarul zilnic depășit, mă cuprinsese așa o milă…. O îngrijorare firească….
Risipită ca-ntotdeauna c-un tratament infailibil: muncă pe-mpărăția altuia. Fiindcă pe tarlaua proprie s-a dovedit ineficient, nenumăratele axări pe scenariile sumbre în loc să se risipească, mai mult se-ngrămădeau sub umbela (nicio eroare lexicală și lipsă literală) încrengăturilor sinapso-letale. În parteneriat axial cu tot șirul de eșecuri constructive (doar muzicale, uneori tinichigerești).
Ziua 2 pe un garaj situat între două corpuri de casă, a cărui acoperire nu mai putea fi amânată, cocoașele internitei se sfărâmaseră de atâta arșiță și ploi. Ziua 2 c-un plan de definitivare, ferice de-o prognoză favorabilă la-ntâi al lui mărțișor. Aproape de reușită. Uitasem, după o pauză de mai bine de șase luni, că orice legătură cu o parte existentă îți răpește minutele cu nebăgare de seamă, se-nfruptă din ele lacomă, devorându-le. Acum este 10, acum trece prânzul și-ngusta zi se transformă-n negură de noapte. Negurică de nor adumbritor, a ploicică absconsă (de-nceput și final micirea).
Din culme scrutezi hăt, până la etajele 10 ale blocurilor turn din capul Centrului, însă și-n curtea părintească a colegului de breaslă Florin P., lipită de-a clientului, și-o azvârlitură de leți mai departe. Din profilul mișcător abia am putut desluși câteva axuri după care să refac trăsăturile comune fiu-tată, am lăsat totuși loc certitudinii după recertificarea fratelui Cristi. Nu de aceeași siguranță s-a bucurat chipul salutat în ograda vecinului acestuia. Cine-i? Teren gol, o peluză închiză, un coteț pentru oare…. Geacă albastră. O sclipire după zece minute. O încălcare de proprietate, din culpă (puteai să mă pici cu ceară, n-aș fi bănuit că teritoriul era pîrnușian), mă așteptam la confirmare ochind în stradă autoturismul parcat (ia-l de unde nu-i)…. O poveste din vremurile bune de la Tess, c-un Mască pe post de vulpoi în poiata lui Florică (pozne nevinovate cu gir)….
,,- Cristi, ăsta-i doctorașul de-mi operă ieri mâțișoarele!”
Îl vezi ieri, îl vezi azi (nu-s eu de luceafăr eminescian)…. Și-apoi niciodată.
Nu-i vremea de ficțiune, nu-s nici baliverne axate pe exploatarea atenției cu orice preț, este un adevăr pe care încă-l explorez. La vedere.
Așa cum ,,azeri”-s ultima notă în scara pentatonic-vocabulescă.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share