Propoziții pretențioase – Abhoră


N-am băut apă după vreo cață, nici vinoasele depozitate-n absida….
Scopul rămâne literar. Biografic și monografic. Că unele date par indiscrete…. Sunt inevitabile. De altfel, nici persoanele cele mai importante nu pot ține socoteala menționărilor zilnice, de la înjurături la laude, de la bârfe la purul adevăr, vorbele circulă nestingherite spre… norocul lor. Produc veșnicie. Relativă.
Locația o fi fost de vină. M-a atras în cursă. Precum celebra statuie vlahuțiană șoferii. În plină zi. În admirația concetățenilor. În negrul cel mai negru. Un… draft dublu. În imediata apropiere a poliției. Ca multe alte fapte generoase… cu nervul civic. Și când te gândești că mai ieri, sub fiecare abajur stradal stăteau sfioși tinerii îndrăgostiți ori maturele perechi să-și ureze seară bună. Să se bucure de miresmele de tei…. Nu abuzau de trotuar, de șosea.
Mă-ntorn la sentimente mai… bune. Încerc. ,,Maiorului Nedelcu” i-am mai servit sub comandă în două rânduri, două părți adunători și evacuări de apă, în ,,bateria” fostului șef de ,,popotă” de la Terasa drumeților, domnului Toni și unui ,,emul” din timpurile străvechi de liceu, participant la întrecerile sportive interstradale în weekend-ul de-o duminică, pe atunci în ,,liga” Juniori 2 Independenței. (Apăi, ce mai băteam mingea pe Vlahuță. Fără de voie, pe terenurile ad-hoc amenajate între magazia din spatele atelierului vechi și clădirea celui nou sau între sala mare de sport și noul set de clase pentru ucenici industriali – același… atelier multi etalat pe verticală -, ori cu permis de la zeița Fortuna, până se-ncingeau mai marii… pe terenul de handbal). Ambele cu ceva greutate. Fiindcă-n curte-și pune omul ce… dorește. Ba vie, și până să te aburci la locul faptelor mari riști scoaterea ochilor, zgârieturi multiple și-o căzătură zdravănă, ba priviri suspicioase, înjurături și amenințări, îndreptățite, din partea vecinului, în a cărui ,,abație” calci…. Unii-s binevoitori, alții…. Îngăduitori cu jumătate de gură, până la momentul învinovățirii că ne abonăm la bunăvoința lor. Știți cum erau și mai sunt dosurile caselor, în majoritate, lăsate de izbeliște sau uitate, ignorate uneori din cauza litigiilor. Verbale. De obicei se răsfrâng asupra meseriașilor. Dar, la șeful de restaurant îngreunarea n-a avut participații vecinale, ne abătea din treabă gardul de plasă. Pietrele depozitate de-a lungul lui. Și afurisita de scară, nepotrivită în dimensiuni. Cârligele vechi. Dure. Casante. Imposibil de reformat până la dimensiunile noilor jgheaburi.
Ce nu-i complicat la o casă? Fie ți-e aproape imposibil să găsești o soluție ca mai târziu să nu-i năvălească apa prin tavan clientului, fie statul în siguranță pe povârnișul lemnăriei. Pe la mijlocul străzii, edilii de odinioară au avut inspirația de-a oferi o deschidere către bulevardul Matei Basarab, spre a ușura pașii cetățenești și a le scurta cărările. De o parte și cealaltă ni s-a oferit ocazia să ne-ncercăm aptitudinile echilibristice: pe-un țugui clădit de dragul unui cat peste-al megieșilor, ca un turn de observație și peste drum, pe o ,,frumusețe” de magazie. Doar o bucată. O alta, promisă într-un viitor nu îndepărtat, ferchezuită de alții. O povară minus, șandramaua necesita reparații intense și capitale, sub tabla ruginită ,,hălăduiau” cinci straturi de carton. Am avut tendința de a abdica din primul moment, gazdele păreau nehotărâte și puse pe negocieri până la a ne munci pe te miri ce și mai nimic. Dincolo am revenit, postul de scrutare avea nevoi urgente, cum iarna abundă de precipitații, ,,abolla” de vinilin ce adăpostea terasa etajată se ciuruise, arăta ca după o ploaie cu gloanțe. Rețeta însănătoșirii….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share