Fărădelegea lui Călin – Vodă erat demonstrandum


Scapă doar ei? Avem șanse și noi!
Să vedeți și dumneavoastră cum se simte un cititor normal căruia îi este destinat să alerge șiruri de pagini după un număr de ordine. Rămăsesem la Art. 302. Mi-am ales însă inversarea ordinii. Art. 309 rezolvă dilemele mele (le-aș fi preferat la timp și personalizate) printr-o înșiruire scurtă și-o majorare a pedepselor pentru fapte grave cu jumătate. Care? De la articolele nu prea departe studiate: 295, 297, 298, 300, 303, 304, 306, 307. Funcționărel lezând sau neîndeplinind sarcini de serviciu.
Art. 308 sapă mai adânc în solul Codului Penal ajungând să scutească…. Fapte consemnate la Al. 1, în dreptul funcționarului, puse pe seama celor ce au primit aceeași îndreptățire la Art. 175, Al. 2: ,,De asemenea, este considerat funcționar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.” Veți da lipsă prezentul alineat la momentul desfășurării fondului articolului aferent. Am intuit bine că-i va veni rândul la întreaga citare cu rost. Se face că aici și acum trimiterea la el este inutilă, era limpede, statutul însărcinatului, desemnatului, împuternicitului, chiar neremuneratului are atributele funcționarului public, deci, toate greșelile imputabile, pasibile de închisoare au aceeași aplicabilitate. Și atunci, cum de apoteotica încheiere se petrece de două ori mai…. Anormal. Am avut dreptate să cer după litere un nou pasaj, ca să se înțeleagă distribuția anilor de detenție tuturor cazurilor iterate? Sigur! O face acest Art. 308, Al. 2: ,,În acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.” Anormală. Demontată, deja, ipoteza că există lege diferită pentru funcționar și omologul ridicat la rang. Ași, aceeași!
Mă felicit. Pot combate astfel până la…. Ca la muzică. Recurență. Art. 307 și 306 aplică sancțiuni la grămadă, cu toate că sunt două categorii distincte, beneficiare ale lor, chiar trei sau patru, dacă adăugăm persoanele fizice și juridice: cele ce deturnează fonduri și le obțin ilegal. Unica deosebire, discrepantă, între cele două articole – anii de la mititica: cinci ani pentru ,,… schimbarea destinației fondurilor bănești sau resurselor materiale alocate unei autorități sau instituții publice…” și șapte la prezentarea de documente și date false în scopul obținerii de finanțări din fondurile publice. Strâmbă rău….
Sună încurajator Al. 2 – ca să-mi evoc o elevă în prezentarea melodiei – ,,de la” Art. 305. Propune culpa în locuri nepotrivite: la divulgarea secretelor de stat și de serviciu, înfierate la Art. 303, Al. 1 și-n întregul Art. 304. S-o lămurim, actul dezvăluirii aparține acțiunii voite, nu este nici greșeală, nici urmare a unor împrejurări fortuite, nu există urmă de stipulare în sensul acesta. Totuși, Art. 305 pare onest și se referă la neglijența în păstrarea documentelor, alterarea, sustragerea sau ,,fotografierea” lor de persoane neavizate. Se ia un an. Timp de reflecție…. Sau amendă.
Revenim la modelul 2-7 ani. Art. 304 îl uzează la divulgarea informațiilor ce privesc investigatorul sub acoperire, martorul protejat, dacă infracțiunea se încadrează la mai puțin de atentarea la viață. Contra ei se-ncearcă un maxim de 12 ani după gratii. Al. 1 și 2 includ două tipuri de persoane ce se pot confesa fără drept: cu atribuții de serviciu și ce au luat cunoștință de secretele de serviciu. Curiozitatea mă împinge să pricep ce caută a doua categorie aici și nu la Art. 305. Ar fi fost perechea ideală a neglijentului, o frăție perfectă: câte un an de căciulă. Ori ceva parale saltate din buzunare.
Să duci vorba de colo-colo…. Darămite înscrisuri interzise ochilor oricui. Secretele de stat instituie două pedepse: pentru divulgare 2-7…, pentru deținere în afara atribuțiilor de serviciu 2 ani. Ambele cu afectarea activității unei persoane juridice. 7-2-0. Nimic dacă documentul se predă de îndată.
Corect o fi când…. Art. 302 merge progresiv la primele trei alineate cu pedepsele. 1, 3, 5 ani: pentru violarea corespondenței și divulgarea conținutului chiar dacă cineva ar aduce ca motivație faptul că ,,scrisorica” fusese deja desigilată; dacă s-au interceptat fără drept convorbiri; dacă anterioarele sunt fapte ale unui funcționar public. Al. 4 avea nevoie de un punct minus la numărătoare sau se putea lega de Al. 2: ,,Divulgarea, difuzarea… a unei convorbiri… interceptate… se pedepsește de la 3 luni la 2 ani.” Cu unul mai puțin față de Al. 2. E drept? Al. 5 nu specifică convorbirea telefonică interceptată când renunță la acuzații, trebuie să presupui că ,,… surprinde săvârșirea unei infracțiuni…” are referire strictă la aceasta. Tot 2 ani primește și cel ce deține sau confecționează mijloace ,,specifice” de interceptare. Sunt telefoane mobile ce se pot utiliza și-n acest sens infracțional. Majoritatea. Suntem pasibili de închisoare toți? Doar dacă ni se face plângere (Al. 7).

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share