Fărădelegea lui Călin – Cu tremur


Conștiințe curate primordial. Anticiparea asta….
Să-mi fie scuzat inocentul îndemn adresat agramat în articolul precedent, celor ce-au apucat să judece drept eroarea impardonabilă, scăpată ca prin urechile acului de cenzura verificării vigilente. Și-mi iau azi parteneri de circumstanțe atenuante, grațiabile, funcționarii publici ce-au apucat să calce strâmb aidoma mie, dintr-o culpă, o stângăcie imputabilă cu indulgență, paguba, vătămarea drepturilor, intereselor legitime ale cuiva, produse în timpul serviciului, sunt reparabile, materiale sau morale au această proprietate. Am fost în total dezacord și atunci, la trecerea prin începuturile Codului Penal, cu penalizarea pentru impreviziunea ,,rezultatelor faptei sale” (Art. 16, Al. 4, lit. b) și incumbarea trebuinței și posibilității vizionarismului. Să nu existe posibilitatea recuperării pierderii materiale…, mira-m-aș (acu-s bune cratimele), nu orice terchea-berchea se blagoslovește cu scaun funcționăresc, se uită statul-angajator la toate ,,ținutele”. Să fim serioși și rezonabili, nu văd ce activitate din timpul detenției ar putea compensa dauna unui cetățean onest, 3 luni sau 3 ani abia dacă-și scoate mâncarea deținutul din tăiatul ierburilor din șanțurile comunale, nici Canal de-ar fi servit, cu târnăcop, lopată și hârleț, suma adunată la finalul cantonamentului educativ ar fi fost vax pentru galoșii păgubitului. Varianta amenzii pare mai plauzibilă, dar este asemenea beneficiilor bănești plătibile în pușcărie, chiar mai rău: buzunarul de vărsământ aparține terțului. Variantă dezbătută, inutilă cauzei de instituire, se folosește…. (Art. 298)
Scopul…. Vrăjire. Tot 3 ani? Pretinderii mai zic, dar obținerii de favoruri sexuale doar atât? Bine, prost e cel ce acceptă și-ntr-un anume fel complice, în rest, nu poate fi socotită fapta mai puțin ca un viol ori egală, îngrămădirea în colțul posibilităților, dependența de actul ce stă la împlinire în voința și atribuțiile funcționărelului, unicitatea rezolvării creează deseori astfel de ,,dăruiri” inconștiente. Au cele două situații prerogativele parității? Se-ntâmplă și invers. Același funcționar, aceeași ,,amoare”, profitor de pe urma situației autoritare sau de superioritate, primește… mai puțin, 2 ani, ori numai amendă și destituire. Nu acte de înfăptuit sau de neînfăptuit, ci doar poziție. Nici acesta nu-i violator, abuzatorul de organele genitale ale altuia? (Art. 299)
Aș purcede cu drag la alte comparații, cu prezumții aproape de realitate, însă mi se tot pun piedici în definirea logicii anilor de… școlire din spatele gratiilor. Rămânem în cadrul ,,stricăciunilor” funcționarului: 1-5 ani pentru depășire de atribuții sau înfăptuirea altora ce nu intră în fișa postului. Amendă. Nicio restricție de părăsire a locului de muncă. Cum așa? ,,… dacă prin aceasta s-a produs una dintre urmările prevăzute în Art. 297…”, unde ,,Afară cu tine!” este una dintre condiții, Art. 300 își contrazice antecesorul.
Ia să-mi favorizez soția, fiica, mama, tata și frații, soacra, verii de gradul doi, care-or fi, cumnatele…, să zic că-i pentru ei folosul patrimonial sau pentru mine, oi lua acolo, minim un an, sper că nu 5, însă nu-i rea nici cifra maximă, în trei ani ies și mă pot angaja din nou pe funcție. Să se știe că pot scăpa nevinovat, iaca: fie actul meu înlesnitorul câștigului, de-i normativ îs curat ca lacrima. Că s-o nimeri a fi ,,… drept recunoscut de lege sau… îndeplinirea unei obligații impuse de lege…” mai bine. (Art. 301)
Pot oare să ies din cuvântul legii?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share