Fărădelegea lui Călin – Pletoră


Parol d’honneur! Pe coada mea!
Interdicția se prezintă ca pertinentă, pajiștile locale-s doar pentru mieii autohtoni, de-s microcipați la vecini și atentează la ierburile grase de România, sunt retrase-n saivan și sacrificate dimpreună cu bacii de le-ndrumară. Spre binele lor. Este prima oară când ne recunoaștem inferioritatea. Să strici bunătate de vehicul înmatriculat în alt stat, fabricat departe de teritoriul Daciei străbune, ar constitui un sacrilegiu: nenorocești piesele auto pe asfaltul nostru. De aceea orice îndrăzneț este supus unei băi de… răcoare cam 2 ani. Articolul de dezbătut, 334, are fermitate, nu permite nimănui să-și plimbe cele patru… roți pe drumurile publice dacă nu-s înmatriculate sau înregistrarea nu se execută la centrele specializate, iar numărul este fals, cu sau fără remorcă, ea însăși aflată în aceleași stări de incompatibilitate. Mă intrigă totuși un fapt: că-ntre autovehicule, alături, sunt așezate tramvaiele. De scos pe dreapta. Presupun că un polițist poate pune în practică setul de gesturi și semnale auditive obișnuite oricărei nereguli în trafic. Fluierat, ridicat mâna dreaptă cât să facă 90 de grade cu linia corpului și picioarelor, indicată bordura să fie loc de oprire și staționare (să se ia termenii în sens prim). Carte tehnică, vinietă și altele. (Deh, nefiind șofer, nu am de unde ști!) Vatmanul le are la îndemână! (!!!!!) Cu capul scos pe fereastră: ,,- Ori am pană?” Ca Arcuș. Riposta licită: ,,- Nu, stimate participant la trafic, ieri v-au expirat…!” Sau: ,,- Tramvaiul dumneavoastră circulă cu plăcuțe false!” Nici Al. 1, nici 2 nu tratează direct problema, nu pun degetul pe rană, nu învinovățește o persoană anume, expresia ,,Punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice…” nu are autori, ci numai fapte. Nedrept. Incomplet. Există o situație, chiar dacă pare desprinsă de traficul rutier, unde pot fi trași la răspundere lucrătorii de la metrou: între Dimitrie Leonida și Berceni. Dar, cu toată neștiința mea, sarcina legalizării unui vagon aparține unei alte sfere, cele de conducere, după o serie lungă și întreagă de verificări și omologări. Consider, așadar, că tramvaiului i se cuvenea un statut special.
Avem un Al. 1 considerat din startul Art. 335 neconform cu Constituția. Cu ce articol din ea? Eu l-am găsit, deși nu m-aș fi grăbit să-i dau curs fiind autor de Cod Penal: Art. 23 privind siguranța și inviolabilitatea ei. Ce legătură să aibă? Aproape niciuna, pe lângă faptul următor: cerând particularizarea parțială, devii complice la posibilul pericol la care este expus cetățeanul. Al. 1 – ,,Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere…” Textul neparțialei constituționalități: ,,… nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere…” Să privească bine…, că și unul, și altul sunt… autovehicule. Scrie la Dex. (Ca la Coran) Clamează…. Uite că-n numele asigurărilor, onorate pe jumătate, căci nimeni nu-i profet să declare șoseaua în totalitate neaducătoare de accidente sau moarte, în acord deplin cu cartea de căpătâi a statului, lipsește, am verificat la sânge, atelajul și existența sa, ca ,,brăzdarul”, pe drumul public. Nu se găsește nicăieri. După acest mod de raportare, Al. 2 primea același vot de blam, doar pentru omiterea introducerii căruței între vehicule și stipulării nedeținerii unui permis de conducere pentru ea. În ,,călătoriile” pe drumurile… tuturor.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share