Fărădelegea lui Călin – Loco motive


Mi s-ar fi părut simplu, chiar era. Însă ,,ei” socotesc altfel.
Cine declară altfel va avea în mine un adversar pe măsura contradicției. Indiscutabilă culpa, la nivelul vinovăției, am totuși îndoieli suficiente, neprevederea și conștientizarea sunt două lucruri lesne opozabile, cât să le diferențieze substanțial. Totuși, baiul este cutumiar, faptul împământenit când pedepsele se aplică pentru intenție și vină ,,nevinovată”: unul ia tot, celălalt doar jumătate. De aceea, dorința mea de conformitate rămâne neîmplinită, Art. 329 și 330 se încadrează în limitele scrise-nescrise ale regulii doar parțial: la consecință, când aceasta este accidentul feroviar o maximizare intenție-culpă 10-5 ani. Fiindcă minima admisibilă are valoare întreită: 3-1 an. Totul referindu-se la neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu, pentru care s-au ales două versiuni: 1-5 ani – cu vădită dorință și voință; 3 luni-3 ani involuntarei prevederi. Aș dori totuși să pun cap la cap cele trei noțiuni, să vedem dacă se verifică colegarea lor. În două etape. Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu din culpă. Să presupunem că impiegatul nu schimbă macazul pentru a duce Regio 5005 de la linia doi la linia unu. Conform Al. 4, Art. 16, lit. a), acesta ,,… prevede rezultatul faptei sale…”, adică trenul ce nu este îndrumat spre linia liberă, unu, se va ciocni de cel staționat la linia 2, ,,… dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.” Accidentul inevitabil. Imposibil. Cunoaște foarte bine consecințele, mai bine decât alte chițibușuri ale meseriei. Chiar și-un copil ar putea spune cu certitudine că două trenuri ce merg unul spre altul pe aceeași linie se ,,pupă” fără tăgadă. Lit. b) – ,, nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă.” Putea fi numită o astfel de persoană pe un astfel de post? Niciodată! Constituie principala atribuțiune: siguranța traficului. Prin urmare, chestia cu vina din culpă nu poate fi întemeiată. A! Dacă se invocau alte motive, sănătate precară, pierderi de conștiință, cazurile fortuite…, se cântăreau diferit situațiile, însă schimbarea de macaz n-ar fi fost o întâmplare singulară, era ultima za într-un lanț de nereușite.
Eram pregătit să pun un strop de alcool ipotezelor, spre a întări raționamentul. N-a mai fost nevoie. Art. 331 deține un Al. 2 specific, c-un barem de 0,80 g/l peste care orice consumator primește tratamentul bețivului. Al. 1 dă același verdict, 2-7 ani celui ce s-a ,,vaporizat” de la locul de muncă. Puse-n conexiune cu ,,deraierea”, abia acum aritmetica se potrivește binișor: plus jumătate înseamnă 3-10 ani. Aproape.
Sincer, mă unge la suflet Art. 332. Nu ține seama de statut, nu favorizează pe nimeni, nu nedreptățește, doar pedepsește pe măsură, distrugerile, degradările, aducerile în stare de neutilizare a căilor ferate, șină sau instalații aferente, semnalizările false, inducerile în eroare a personalului, de colo până dincolo aceiași 2-7 ani, când se creează premisele accidentului și 3-10 ani la producere. Puțin, mult, măcar Cfr-ul emite același ,,bilet de încarcerare”. Exemplu bun tuturor.
Art. 333, cât jumătate de ,,iad”, ne explică ce este accidentul feroviar. Știam. Mastodontul prăbușit în anii ’80 în curtea primei case din cartierul Sârbi mi-a servit de lecție. Să nu-mi aleg o astfel de meserie.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share