Fărădelegea lui Călin – Ce-i al meu e pus…


În carte. Ea face și desface. Și nu lasă nimănui loc de înstrăinare. Restantul Al. 3, Art. 335, potolește dărnicia celor ce încredințează cu mărinimie un vehicul, știind că împrumutatul nu deține permis de conducere sau că-s mințile plutitoare la volan. Dar poate băga mâna în foc? Desigur, după legea penală. Nu, după firescul relativei realități. Să mă luați pe mine. Puteți crede tot ce vă spun? Ba, dacă-mi parcurgeți articolul. Da, când luați comparativ textele. Și așa, și invers, datorită raportării fiecăruia la materialul dezbătut. V-aș spune că am carnet și m-ați crede, la fel cum prietenii vă pot contrazice, cu argumente, dar cât cântăresc vorbele noastre? Gramaj nul. Numai Poliția vă oferă garanții. Așa fiind, mai abuzivă și mai lipsită de temei este această anatemă cetățenească fabricată pe temeiuri goale.
Înrâurindu-se temele, confirm concluzia, cel puțin cu privire la partea de amețeală cu voie, prin Al. 1, Art. 336: ,,Conducerea… unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului… de o persoană care… are o îmbibație… se pedepsește cu… sau amendă.” Am dreptate că doar oamenii cu uniformă, albastre și albe, pot crea certitudinea beției ,,licite”, deloc unul ce dă la nevoie automobilul cuiva de încredere. Chiar el, caraliul, nu-l poate acompania în ritm de… baston până la extracție fără motive solide: fiola, etilotestul și nu suflatu-n nas. Nici pune la dispoziția judecăților drepte fără atestatul de alcoolizat. Pentru conținutul uneia dintre excluderile prin punctare multiplă există o decizie cu considerații contrare, de neconstituționalitate, despre sintagma ,,la momentul prelevării mostrelor biologice”. Iar ne-amestecară îndreptarul primordial pe post de ,,a contraire”, poziție de dezavuat din singura pricină: unde să fie opozabila? Nicălirea! Se putea susține cu tărie nevoia unor completări, cine efectuează, când și unde are loc examenul probatoriu: medic, imediat după ce…, la spitalul…. Ca model. Restul de alineate, două, să mor dacă mai au importanță, mai cu seamă 3, declarat la rându-i parțial descalificabil. Dar nicio motivație în spate.
Expresie. Un tot unitar indivizibil. Art. 336, Al. 1 în sine deține cadrul și proprietățile unei sintagme. Extinse. Citind cu omiterea nepermisiunii, ridicată de Curtea de Apel Oradea și aprobată de CCR pripit, am simțit nevoia aceluiași ,,când?” și noului ,,ce?”: când avea șoferul minim 0,8 g/l alcool din cel pur în vene și ce set de teste trebuie să i se aplice pentru dovedirea ipotezei? Am judecat, de la tribuna minții limpezi, așa: se-mparte sintagma în două – la momentul și prelevarea de mostre biologice; se prezumă ambele cu valoare de adevăr după regula matematică reversibilă ,,dacă c=A, atunci a=A și b=A”; se aplică aceeași în cazul falsului. Și-acum. Art. 337. Conține jumătate din totul renegat: prelevarea…. Ei nu i se aplică ilegitimitatea? Fiindcă, demonstrat, nu doar cinicele timpuri stau la baza tratării cu refuz, ci însuși procesul ce va să stabilească cifrele ajutătoare instanței: 0,85 g/l – 1 an, 0,9 g/l – 2 ani, 1 g/l – 3 ani… 3 g/l… de la noi maxim 5 ani, de la Dumnezeu noroc să scape viu. Amândouă articolele, 335 și 336, au în comun conducătorul de vehicul, transformat din anteriorul autovehicul, adăugit astfel, și lângă numeroșii împătimiți ai roților sunt așezați instructorii, în timpul procesului de instruire. Dar și ceva diferit. 336 introduce în categoria refuzacilor sau sustragerii de la ,,sânge-n seringă” examinatorii probelor practice. Cine-i reclamă, cine-i dovedește? Dacă-s doi și-s amândoi afumați? Polițiști?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share