Cotețul cu metafore – Firul de iarbă


Firul de iarbă

Azi m-am înțepat într-un fir de iarbă
Și abia atunci m-am trezit și am privit mai îndeaproape…
Firavul colț de iarbă, mușcă din bucata lui de cer
Lăsându-l mai sărac cu o clipă de albastru.
Abia mijit din frământarea ancestrală,
Râvnește la coroana imensității.
Și se căznește să-și adune tot verdele
Din negrul pământului.
Cerul râde cu lacrimi de truda lui
Zadarnică precum număratul stelelor
Și se înverzește de atâta râs…
Colțul de iarbă își găsește liniștea, crescând
Încet, cuminte și previzibil,
Amăgindu-se că și-a atins limanul vieții sale
Pentru că imensitatea e și ea tot verde.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share