Propoziții pretențioase – Avane


Auiși, mă, să vie Vasile?
Inspirație divino-etnică pentr-o Mioriță luată-n balansul tango-valsistic cam la repezeală, dedicată hârtiei și fonogramei cu ceară din urechile fine ale unui muzician ratat. Sau împlinit pe sfert. Auzea bietul oier, molcom deplasat spre autoturismul, după ce-și umpluse axila cu fluierul străbun, întrebuințat din belșug pentru o dietă-îngrășământ de uger, arvunit să îngroașe rândurile grevei.
Manifestare în aer liber, pentru drepturile unui trai mai bun. Al animalelor. Avide dup-un pai în plus, un belciug făurit de cel mai vestit meșter aurar, că-i ultima modă la vaci și boi, un lănțuc de priponit, prins de gât-legăul de care atârn-o monedă norocoasă, pe-al cărui avers stă capul binefăcătorului României, Preșele doamnei V. Răduță. Cel ce aviză catastrofa salarială….
Isoane despre care auzim frecvent și-n cotidian, inși avani cărora le pasă ce pică-n buzunarul poporului, axați pe…. Dacă le-ar fi scăzut lor leafa considerabil, protestau de se ducea vestea dincolo de dealul Cotroceniului.
În van mi-a fost ,,compunerea” muzicală, Vasile ciobanul, măgarul, focul, Europele, câinii, creditele bancare… și ,,Subvenția” au rămas să-mi țină de urât doar în clipele când nădejdile abia se țin de ațica speranței că mai am pentru ce cânta. Sunt momente când toate-s în zadar. Dar și de bucurie.
Soția-mi se tot amuză de ieri pe-ncinatelea de-o sintagmă-expresie ce m-a mânat încă din liceu la necitire și dat pe mâna cui o dori aprofundarea eului scriitoricesc. ,,Ce-a vrut să spună autorul?” Din aceeași familie cu ,,Faceți un comentariu despre…”
Păi, mare lucru n-am vrut să relev, înțeleagă cine ce vrea. Am închis ochii, am deschis dicționarul și-am început să visez, ce altceva-i trebuie artistului, cel autoproclamat pentru sine și de nimeni altcineva? Câteva ore în noapte, o consoartă ce pufăie în vârful buzelor atâta liniște… și iubire. Prieteni. Lor datorez o parte din starea de beatitudine ce m-a adus în ipostaza trecătoare a poetului.
Desigur, se întrebau ceilalți, pe bună dreptate. Jocul meu, mai mult sau mai puțin țintit la rimă, a fost sortit bizareriei căreia chiar eu i-am dat curs, m-am făcut avenă, să-mi scurg amețitor apele tulburi în hăul uitării, am chemat muzele la raport, fiindcă-și cam fac de cap și-nnobilează la întâmplare, am avut o vorbă cu Dumnezeu despre universurile paralele ale bărbaților și femeilor, părinților și copiilor, săracilor și bogaților, morților și viilor. Cu Fănel și neliniștile lui.
Între două zile salmastre. Cu mine.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share