Propoziții pretențioase – Auros


Când l-am văzut intrând pe poartă s-a oprit timpul în loc. Cruda neșansă….
Ce mai auise și chiuise la nunta…. ,,Mihaie, cine-i ăla de-i joacă mergătoarele întruna?” Până să capăt doar pentru mine un răspuns, i-am auzit numele necunoscutului anunțat la ,,stație”: ,,Și special pentru Ceacea!” Luase foc ,,Argintul viu”….
Cum să treci mai departe? Cu aceeași veselie?
Caz rar, dar printre puținii tinichigii lăsați de capul lor sâmbetele, să și le poarte-n bătăturile cui nimeresc să cânte-n acompaniament aviar, cu o poftă avidă, nesățioasă, mă număr și eu. Sadea n-am fost decât trei, neamuri toți, fără antecedente și nici moșteniri viitoare, în genele noastre a scris partituri ritmice și melodice zeița Fortuna, rătăcită pe cărările pavate ale Râmnicului. Dintre toți, doar pe noi i-a fost dat să ne găsească mai cu moț, fiindcă rătăcenia ei fusese cauzată de ,,ghiersul” dulce al ciocanelor de lemn. Nu daruri scumpe, nu noroc cu carul, fuse avară, chiar supărată că i-am ocupat clipita zeiască cu uitare de sine chiar când se pregătea să hărăzească întrutotul pe alții, doar avize de cântăreți de curte, cât să căpătăm o pauză binefăcătoare de la stat în soare auriu. Relaxare… după vederile prea largi ale oricui crede că ațele muzicale sunt privilegiatoare.
,,Găsim și noi un loc la umbră? Se-ncinge mixerul, nu de alta, dar diseară cântăm în pungă.” Eram la două ulițe distanță de ,,Luați-mi banii!”, aproape de capătul ei, exact în săptămână când îi făcusem hatârul și-i încasasem la final, nu însă fără o evaluare la cealaltă jumătate de acoperiș, pentru o viitoare lucrare. Uitasem cine este perechea de miri și cu ce ocazie împăcasem ,,lucrarea” cu cântec. M-am dumirit la capătul aleii, de unde auzii obișnuitele hituri de ținut invitații în priză, mai ales neamurile și vecinii trebăluitori la ale casei și mesei. Descurajant, văzusem la cele două seturi mixte, socri și miri, altceva, aveau…. M-am înșelat. Mireasa brunetă, cuplul amoros de părinți ciudat de nepotrivit, o vizibilă jenă din partea tuturor, autocrata stăpână a curții își învârtea amantul pe degetul mic, probabil la cel mai mic semnal ar fi luat toată lumea foc, sângele de dărâmățean când fierbe, dă în clocot.
Nimic din planurile mele gândite nu urma să se-mplinească, grație unui sobor de tineri deprinși să scoată zâmbet din piatră seacă și voie bună de prin buzunare, treziți cu forța după o noapte-mbătată de însurățică, dar și de propriile conștiințe de flăcăi angajați cu suta de grame și litrul. Gălăgioși.
Pauză de cântat și masă, ieșire la drum pentru verificări, dacă ce-mi intra pe urechi se auzea și-n multitudinea de axoni ai invitaților. Cantitativ și calitativ. Așași mă puteam eschiva de la zgomotul nedorit al feciorilor, auiau mahmuri ca disperații și numai de cântarea lor bahică, necum vreun axion de-nvrednicire, n-aveam chef. Și mai bine n-aș fi ieșit, la nici cinci minute a sosit Ceacea. Nu cu atele, nu cu baston, ci-ntr-o cârjă și fără un picior….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share