Propoziții pretențioase – Aulic


Auraș-aurel, noroc cu Creangă, fără el….
O scăpare nevinovată a celor de la CuvinteCare.ro, să uite tocmai listarea diminutivului cel mai drăguț…. Să nu vă sperie evoluția mea axată pe infirmități, eu însumi eram pe cale să-mi pierd capul, gâtul, mâinile și picioarele, corpul cu totul în lupta cu încercările eșuate de-a-mi stăpâni trupul cât să nu doară și să nu o ia razna. Și să nu-mi dăuneze. Indelebile cele mai multe. Și ale altora. Azi cu toate întregi, mâine lipsă la apelul nominal a câtorva.
Avuse parte Mugurel poștașul de-o vreme bună. După vorbele lui tata, împărtășite proprietarilor: ,,Ține Dumnezeu cu dumneavoastră!” Astfel aviza și asigura succesul unei zile de lucru. Una impecabilă. Cu soarele neumbrit deasupra, garant, pornești la treabă c-un avânt nestăpânit, cu fiecare minut căpătând avans nesperat și șansa de-a acoperi ceea ce fusese înainte acaret. O ligamentare de casă. Lină. Un spate de dependință. Abrupt….
Am văzut destule. Clădirea în cauză nu fusese doar o magazie ridicată de florile mărului, cu astereala azvârlită la întâmplare, într-o singură direcție, ăi bătrâni chitiseră acoperișul cu rost, nu doar să ferească de ploaie butoaiele, uneltele, lemnele de foc, ci și să așeze la adăpost ceapa și usturoiul, blidele vechi, sticle…. Ordinarul chirpic la bază. Rămas în conceptul popular cel mai trainic obiect de construcție, ,,aurul” săracului. De aceea, niciun gând de gazde avare, dornice de averi de pe urma economiei, avură de ales între a o lua de la început și a dura excesiv de mult toate operațiunile necesare: demolare, fundare, zidire, ,,stâlpire și centurare” în fier-beton, reacoperire…. Gândit bine. Sub fereala de potopire – apropo, din senin, tot au dat câțiva stropi de ploaie pe la două după prânz -, te așezi confortabil la ticluiri de ziduri, tavane și pardoseli. Ce-ar fi fost ca bura aceea inopinată să prindă pămusteala de pai și lut descoperită? Dezastru. E așa de mare meșteră în remodelat…. Și-a aseca apoi…, ar fi fost zadarnic.
Simplu. Două ,,ape” împărțite egal cât să deverseze la extremitatea dinspre uliță și pe terasă, prinse de acoperișul existent și zidul casei, exact sub pazie, așa încât acesta să devină comun cu al noului hol și să mascheze, firește, dacă cineva ar fi făcut abstracție de întreaga construcție, ca vechile atice grecești, ,,minunata” noastră facere. Din cauza surprizelor climaterice am lucrat cu grijă, lăsând tabla veche intactă. Tata se axase pe dezvelire, contrar obiceiului, eu, de frica potrivirii dezinvolturii mele obișnuite cu ploile, am hotărât să operăm pas cu pas, să scoatem un rând cu tablă oxidată și să-l repunem din cea nouă până la final.
Strig după Cristi pentru o bucată de tablă. Niciun răspuns. Mi-am închipuit că iarăși își sună consoarta…. Am coborât, am dimensionat, am fălțuit și-am urcat cu bucata prinsă în axilă. Foaie mare, mai greu manevrabilă și dificilă la montaj, legătura cu dolia necesită noi trasări, noi îndoituri…. Suficientă o ridicare de mână nelalocul ei și-o alunecare neprevăzută. A șiroit sângele minute bune, încheietura degetului mic de la mâna stângă, victima tuturor relelor, tăbăcită de vitregii durea îngrozitor, probabil îmi aviva rana anterioară ce lăsase o cicatrice arcuită, după conturul exterior al articulației. Am avut în prima clipă senzația amputării. A rămas, însă, acolo unde-i era locul.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share