Propoziții pretențioase – Atici


Cine s-o atașa de sticlă, de ea să aibă parte!
,,Societatea este vinovată!”, ar da să declame potrivnicii. Din plictiseală, de bucurie, de necaz, degeaba se bea alcool. O dovadă de egoism, unul care se simte bine în detrimentul tuturor. Vecinul…. Fost coleg de serviciu al lui tata, implicit și al meu, în ultima decadă a secolului trecut. Fericit peste poate, mai ales când ne așezam la masă. ‘că ce bem? Suc, apă.
Poveste banală, la al… personaj, același ,,făt-frumos” amorțindu-și simțurile din toate motivele. Să auzi la câteva zile despre client că a fost dus de urgență la spital îți incumbă o vină…. Peste drum de clientul căruia doar o atelă îi prisosea ca să devină veridic în nesfârșita-i probațiune de neputință, la trei case înspre șosea, ne angajasem cam la aceleași operațiuni, însă lăsasem intact scheletul de căpriori, scosesem bucată cu bucată țiglele, desprinsesem lanții bătuți după cursul sinuos al râului din vale, diformi ei înșiși, uscați și umflați după dumnezeul cherestelei, gaterul…. Pe cât de murdară meseria, tot pe atât de periculoasă. Locuințele de genul acesteia erau croite după un tipar gândit să dea chip nou satelor, să le asece de permanenta tină dimprejur, prispa s-o transforme-n verandă boierească, de descălțat la zile mari, atârnații în terasă, să pună o cameră în față pentru oaspeți și încă vreo două pentru un trai decent, de aceea numeroasele schimbări de pantă, cocoșeii de pe creste…, creatoare de probleme tuturor celor ce trudesc prin, pe lângă și peste ea. După alunecare cel mai frecvent accident se produce când calci pe lanți, din pricina vechimii și grosimilor variate: se rup. Efectul? Simți că te descompui în mii de atomi când te trezești brusc la cel puțin jumătate de metru în jos cu mâinile belite, gambele și tibiile șmirgheluite…. Aproape nicio parte a corpului rămasă întreagă. Gemi. Și dacă nu-i nimeni în preajmă suferi în tăcere, dar ai putere să înjuri de nenoroc. Urmează o clipă atonă, asemenea letargiei totale, una de resemnare pentru trupul făcut chisăliță, iar la finalul episodului dramatic – altul ar fi renunțat în secunda doi, s-ar fi internat în a treia și-n a patra ar fi încheiat socotelile cu meseria – continui de unde ai rămas. Atuul meu? Rezistența crescută, la zi cu toate ,,noutățile”, două atrii călite la durere, o voință din fierul cel mai dur și-un simț al datoriei, nu prima oară amintit, exagerat.
Sper să nu atrag oprobiul cititorului pentru sinceritate, luată drept laudă și aroganță, este singurul mod în care pot să atest gradul ridicat de periculozitate al tinichigeriei, parte cu parte, adunate din preumblările ultimilor 22 de ani. Aventuri de neuitat. Oameni interesanți, banali, joviali, triști, grijulii, afurisiți, lipsiți de minte, trufași….
Trufașu, domnul. Unora le vine turnat numele, altora deloc. Dânsului i-am așternut niscai tablă pe imobilul în care s-a instalat de ceva vreme și-am continuat seria, în fapt reparații, câțiva ani buni, așteptând răbdător, de fiecare dată, să ne facem timp pentru intervenții. Unele neașteptate și fără legătură cu meseria, doar cu ,,știința” noastră de-a sta pe acoperiș. Cine-și asuma cocoțarea? Un inconștient. Noi. Eu și Cristi. Am realizat atunci, cum îmi închipui și-acum, că posibilitatea de desprindere a zăpezii era iminentă, lucrarea de descotorosire de nea fiind necesară, risca să producă victime în plină zi.
Și-am râs. Cu gura până la urechi. Aidoma soarele.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share