Propoziții pretențioase – Asană


Se atașă imediat de el, se vede dară că odinioară fusese între ei mai mult de-o simplă amiciție, pe cât de măritată era nu-i păsa defel. I-a lăsat un umăr să-și plângă beteșugul, i-a oferit mâinile, zâmbetul și picioarele…. Radia, așa cum îi stă bine oricărei femei în preajma bărbatului, chiar dacă e ciung, olog, orb, mutilat, paralizat, cocoșat, diform, negru sau de orice mărime.
Să vă faceți cândva timp să depășiți obișnuitele treceri în revistă a coafurilor, vestimentației și accesoriilor, aveți ocazia unică să găsiți lucruri interesante, la nuntă, la bal sau la spital, în piață sau în parc o să descoperiți semenii așa cum sunt pentru ei înșiși.
Fără o anume atracție n-o să observați mai mult de-o repulsie, cât ar fi fost ea de copilărie împărțită frățește, avram cățărat și dezgolit de fructe aurii, aștri numărați până la prima strigare a mamei de intrare în casă, avați (ăstuia spunându-i-se țigănesc!) închipuiți, de prins în boldurile făcute cârlig pe gârlă sau avele însăilate ad-hoc din căușele palmelor….
Ceacea era sfârșit în sine, cele câteva pahare îl dezarmară complet, capul se cuibărise în poala ei așteptând resemnat ghilotina de parcă-și sufla ultimele clipe. Dar cine vrea să moară, să renunțe atât de ușor? L-au resuscitat flăcăii, într-o nouă rundă de urări declamate zgomotos, auiră din toți rărunchii. La auzul lor și-a scuturat necazurile, și-a șters lacrimile, a prins ,,atela” umblătoare, amica și-a năvălit pe ring: ,,Mihaie, o sârbă!” Îndrăcită, cârja se-nvrednicea mai abitir ca piciorul întreg la bătut mozaicul sălii și gura…. Nu i-a mai tăcut până dimineață. Reînviase.
La un perete distanță, în aceleași vremuri de măritiș anual, am rămas mut de uimire. Fără un picior mai văzusem, cu buză de iepure….
Îl știam de la Tess, altercația dintr-o seară cu gemenii dobrești, din postura bodygardului – și-a apărat colegul ce primise pe la spate o sticlă în tarele capului -, l-a ridicat considerabil în ochii mei, nu-mi puteam închipui de unde putea genera atâta putere, cât să împingă o gloată de 20 de inși, cu succes, din hol spre sală, pe cele cinci trepte, având la fel ca mine, doar un metru șaptezeci. Atunci mi-a câștigat admirația, în altă situație dezaprobarea. Se-mpătimise să-și măsoare forța cu…. O avere a lăsat într-o seară la păcănele. Se ațâța zadarnic de la încărcare la încărcare, îi cășunase că într-un final va obține recuperarea pierderilor. N-a putut să-l ațină nimeni de la dezastru….
Nu ne-am mai salutat. Când se scurge ceva vreme, oamenii mai uită sau pur și simplu nu vor să-și mai amintească nimic, șterg trecutul și merg mai departe. Uneori singura soluție capabilă să te lase în viață.
M-am holbat printre picături la nefericita infirmitate, căpătată, după poveștile depănate de colegi, în urma unui accident rutieristic, în locul urechii drepte rămăsese un orificiu….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share