Fărădelegea lui Călin – Mai presus familia!


Noi și-ai noștri.
Sunt membru al micii familii române și al marii familii europene. Neamuri bune, deci. Nu puteți contesta lucrul acesta. Mi-e tată președintele și mamă prim-ministra. Nu mai vorbim de bunici, frați și surori, veri, cumnați și mătuși. Cumetri…. Toți supuși legilor. Credeam….
Și-aș fi denunțat prostia mamei, moșcăiala tatălui…. Însă nu mă lasă Codul Penal. Mai precis Art. 266. Erau destule alte motive…. Din punctul de vedere al discriminării stăm rău, cazul de față fiind unul, când oricărui alt tăinuitor de informații despre ,,… comiterea unei fapte… contra vieții sau care a avut ca urmare moartea unei persoane…” i se aplică o reținere de până la 2 ani, iar unui frățâne ori părinte, fiu sau bunic, i se șterge datoria de-a executa o pedeapsă identică. Nici Al. 3 nu este tocmai normal din considerentul precedent, determinarea proprie în ultimul ceas poate avea urmări incomensurabile: autorul mai poate produce pagube materiale și umane până la ,,… punerea în mișcare a acțiunii penale…” și după.
O altă nedreptate se dezvăluie la capitolul ,,Omisiunea sesizării”, Art. 267. Alege doar un tip de personaj, funcționarul public. Și creează o nouă speță, falsă. Faptele tuturor, cele numai bune de blamat, nu trebuie diferențiate, ca și aceasta, își aveau locul la denunțuri. Ce dacă este în legătură cu serviciul și-n timpul îndeplinirii sarcinilor? Al. 2 mă determină la un nou semn de întrebare: care este explicația corectă a omisiunii din culpă?
Greșeli…. Stat modern om fi, totuși…. Să nu amendezi măcar pe inductorul în eroare, chiar dacă a recunoscut într-un final că declarațiile din denunț sau plângere sunt false, mi se pare un pas mare înapoi, indulgența nesfârșită duce în timp la perturbarea mersului civilizat al unei societăți, v-aș aminti doar problemele create de circulația dincolo de granițele țării a infractorilor imediat ce și-au ispășit pedeapsa și a țiganilor. O îngăduință cu urmări grave, pe baze ,,nereale”, termen uzat în Art. 268 la producerea sau ticluirea de probe, nescuzabilă, o încercare de abilitare a unor indivizi bolnavi de nelegiuire.
Inegale. Ajutor acordat făptașului, nedenunțare, omisiune de sesizare, inducerea în eroare sunt părți ale aceluiași întreg, dar…. Nu se puteau introduce la anterioarele articole alineate ca nr. 2 al Art. 269? Adică despre ,,Pedeapsa aplicată favorizatorului…”, ce ,,… nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.” Plus subiectul abordat în titlu, despre favorizarea componenților de grad întâi ai ,,clanurilor”, fiindcă se mai găsesc printre funcționari neveste și soți, fiice….
Nu știu ce să zic…. Din punct de vedere al cerinței exprese de inserare a celor două tipare de alineat, Art. 270 e țais, nu chiar în sensul dicționarului, dar în marje rezonabile. Nu mă împac cu prelungirea de valabilitate decisă de Înalta Curte…. Textul de recurs arată cam așa: ,,Potrivit Deciziei nr. 2/2008, publicată în M.Of. nr. 859 din 19/12/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilind că în situația existenței unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acțiune a aceluiași tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare și a altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în concurs real cu infracțiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită.” Anume că, ascunderea este una, iar obținerea de foloase din vânzarea lucrurilor furate este alta, cum și promisiunea de valorificare ulterioară, continuată, – uitându-ne la citat are nefericita ocazie de-a fi pleonastică prin alăturarea anticipării -, nu poate constitui temei de pedepsire. O altă nedumerire mă paște citind Al. 1, despre cum se poate dovedi că bunul primit, dobândit, transformat sau înlesnit la valorificare ,,… provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, chiar fără a cunoaște natura acesteia…” prevăzută din împrejurări concrete de către tăinuitor. Adică un fel de ghicitor, clarvăzător specializat în sustragerea de bunuri spre satisfacția personală.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share