Fărădelegea lui Călin – Două vieți și-nc-un expres. Latrin


M-am verificat. Sunt tun!
Să-mi dea domnul sănătate și lui, că-i doctor de ispravă. Să-i ia seama toți slujitorii asclepioși. Să-și facă datoria de onoare de-a da minte curată și limpede penaliștilor….
Interesul, să știe dânșii ,,compozitori”, este al cetățeanului, baza, celula, beneficiarul atoate. Nu justiția, nu oricare altă instituție. Ca o mică paranteză. Art. 277 ține nasul pe sus crezând că se exprimă corect, confundând în titlu activitatea cu instituția: ,,Compromiterea intereselor justiției”. Just, după etimologia ce înrădăcinează scopul, era să se pună în relație cu verba volantată ,,actul”, singura rațiune a existenței dreptății. În linii generale, în cele patru alineate, se tratează cu pedepse scoaterea la iveală a diverselor tipuri de informații din procesul cauzei, de către oricare dintre cei implicați: magistrat, funcționar public al sistemului, martor, expert, interpret. Singura faptă nesancționabilă rămâne darea în vileag a ilegalităților comise de autorități în speța judiciară în derulare. Am solicitat în debut vigilența doctorilor pentru cei slabi de înger, suferinzi de idioțenie. Puteam apela la profesorii de limba și literatura ,,gramatică”, însă nu-i văd pe ,,distinșii” legislatori revenind pe băncile școlii pentru o banalitate ca sinonimia. La Al. 4, corolarul primelor trei, însumatorul termenilor ce fac obiectul articolului, apare expresia ,,divulgate ori dezvăluite”, uzate la Al. 1, respectiv 2 și 3 separat. Cum am fost convins că nu am parte de noi pasaje beletristice în Al. 1-3? Că suferința are nevoie de tratament? Observând în 4 că habar nu au de frăția de sânge a celor două cuvinte. Halal!
În biserică și-n sala de judecată nu se fluieră. Nu se hulește, nu se jignește, nu se țipă, nu se amenință, nu se înjură, nu se fac propuneri indecente, nu se gesticulează în afara cadrului etic. Nu se fumează, nu se bea, nu se…. Că te ia mama lu’ proces verbal și ți se deschide poarta închisorii. Maxim 3 luni. (Art. 278)
Și-am ajuns la temă. Ce se-ntâmplă dacă… și câtă închisoare primește un vătămător, un lovitor cauzator de moarte și-un ucigaș de jude, acuzator de meserie, apărător din oficiu sau angajat? Destul. În cazul ultim, al criminalului, o detenție pe viață și încă 1/2 din ea. Nebunie patologică. Mă așteptam la o separare, la o serie de îngrădiri pentru omor, ceva de genul imposibilității ieșirii din detenție, indiferent dacă a executat 30 de ani, că a trecut infractorul de 65 de ani sau interzicerea oricărui alt prilej ori situație favorizantă.
După ultrajul judiciar de la Art. 279, Codul Penal penalizează ,,Cercetarea abuzivă”, reținând organul de cercetare penală până la 7 ani și de la ocuparea unei funcții publice. Bănuiesc, fiindcă Al. 1 nu conține nicio explicație ajutătoare, că doar în perioada aferentă pedepsei se aplică interdicția. Sunt de acord că amenințarea și violența constituie un excedent de comportament când se vrea o mai rapidă rezoluție pe faptele ilegale, pentru obținerea de declarații mincinoase, dar ,,utile” închiderii cazului în avantajul instituției de justiție, pentru retragerea declarațiilor sau neonorarea lor, însă nu prea găsesc legătura cu întrebuințarea de promisiuni ca metodă, în sine determinarea tuturor enumerărilor este un abuz. Al. 2 schimbă sensul motto-ului articolului, s-ar chema ,,Abuz în cercetare” producerea, falsificarea…, ticluirea de probe nereale.
Sino….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share