Fărădelegea lui Călin – Me too…


Un cârnățar…. Trebuie să fi ajuns la fundul sacului Remeș de a acceptat ca parte din obolul cetățenesc să cuprindă de-ale gurii și burdihanului.
O propunere ,,interesantă” îmi dă târcoale. La măsurile complementare să se interzică timp de cinci ani, după liberare, consumul de caltaboș și cârnați. Doar pentru sănătatea ulterioară a infractorului. Art. 288 descrește pedepsele de la un alineat la altul, trecând de la alternative la o singură opțiune. Al. 1 cere 2 ani sau amendă pentru ,,sustragerea de la executare…” a măsurilor suplimentare detenției, Al. 2 hotărăște ca neexecutarea măsurilor educative privative de libertate, ,,… prin părăsirea centrului educativ sau de detenție…” să fie penalizate tot opțional, un an sau amendă, chiar dacă erau mai nimerite cifrele de la evadare, așa-mi pare situația, iar Al. 3 crede doar în sfințenia amenzii pentru mandatarul sau administratorul persoanei juridice căreia i s-au impus pedepse complementare. Specifice.
Ne complicăm existența ori de câte ori putem. Codul Penal stă mărturie. Al. 2, de la luarea de mită, Art. 289, pune o condiție ciudată, aceea că delegatul autoritățior publice nu poate fi tras la răspundere în afara acestor atribuții. I se iartă, pare, tot ce Al. 1 trece la ilicit, un copy-paste al principiilor generale pentru conduita funcționarilor publici, zona de integritate morală, cu addendum de 3-10 ani ca pedeapsă în cazul nerespectării stipulărilor. Să nu primească direct sau indirect, bani sau alte foloase în legătură cu…. Tot ce ține de atribuții.
Un ultim Al. 3 l-am pus la păstrare din articolul abia părăsit, bun de comparat cu identicul 5 din Art. 290, ,,Darea de mită” și Al. 4 ce nu mai confiscă bani, valori, bunuri, ci le înapoiază ,,binevoitorului”, dărnicie condiționată de împrejurări: ,,… atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace…” Și-aici miroase de la o poștă – nicidecum de la Poșta veche ce-a fost demolată -, a amenințare, constrângere…. Solicit un pic de atenție asupra înțelesului complet al ,,generozității” oneroase…: ,,Promisiunea, oferirea sau darea…” Partea-ntâi. De vorbe aproape deșarte.
Și nu prea contează cine ești, se consideră egalitate între cel ce dă și acela ce înlesnește trocul sau lasă impresia c-ar fi persoana potrivită să ,,servească” clientul: 2-7 ani la Art. 291.
Nu doar fortuirea poate înapoia banii interesatului, de Al. 3 poate beneficia și cel ce denunță fapta, ,,… înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat…” (Art. 292)
Dă, ia, trafichează influență sau o cumpără. Ce atâtea particularizări diseminate? Unul sau două articole. Ba, încă…. 293 își amintește, nu știu cum le-a fost stimulată memoria legiferatorilor, că sunt pasibile de închisoare și persoanele desemnate în comisii de arbitraj și litigii.
Art. 294 trece mai departe de vamă și-i ia la întrebări pe toți cei care ar îndeplini funcții publice, români, neromâni, membri organizațiilor la care România este parte, funcționari ai altor state, jurați în cadrul instanțelor străine, parlamentari…, orice mișcă, oferă și acceptă…. Mită.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share