Spații culturale nr. 61 – Râmnic, mon amour!


Oarecum paradoxal, deși nu mai sunt bani (nici în bugetul patriei, nici în cel local, nici în cel personal), toată lumea cumpără în neștire/frenetic/haotic, spre bunăstarea patronilor de supermarketuri/mall-uri/magazine/buticuri (v. fr. ,,boutiques”) și alte locuri unde se poate practica, mai mult sau mai puțin legal, comerțul de infinită tranziție spre nu se știe ce, se apropie sărbătorile de iarnă, o, ce bucurie!, și te-ai aștepta, parcă, la ceva mai mult decât la decorațiile banale, toate kitsch, sclipicioase (era să zic ,,sclipitoare”, dar m-a oprit semantica și eu încă o mai respect). Aceiași Moș Crăciuni obezi, în costum roșu cu blăniță și rânjet lățit pe toată fața, aceiași îngerași asexuați, înveliți în ghirlande mov cu verde – culoarea care te pierde (așa spunea Nichita Dtănescu, nu eu), aceiași clopoței care sună a pagubă peste fulgi de polistiren și steluțe din staniol. Globuri, globulețe, sfințișori din China (care din aluat dubios, care din imitație de ciocolată ori ,pur și simplu, din plastic interzis), instalații electrice și alte bazaconii sunt trântite fără gust prin curți, pe garduri, în brăduți anemici (mulți sintetico-ecologici, adică îngrozitori pentru două simțuri fundamentale, văzul și pipăitul), dar, mai cu seamă în vitrine.
În vremurile de tristă amintire, vitrinele magzinelor, chiar fără gust și fără știință aranjate, ne atrăgeau ca un magnet. Cu toții am trecut prin copilărie, chiar dacă ne este greu s-o recunoaștem; am plâns și am râs cu ochii la jucăriile ieftine, la butaforia de sărbători, cu de-alde Moș Gerilă în locul lui Moș Crăciun, cu săniuțe alunecând/zburând peste un covor de nea sută la sută artificial, cu ursuleți și iepurași, chipurile de pluș, plus alte zeci de produse fabricate pe bandă rulantă, dar cu entuziasm spre înveselirea atmosferei de sărbători Te-ai aștepta ca acum, la aproape 30 de ani de la căderea comunismului, să se fi schimbat ceva în mentalul colectiv. Și s-a schimbat, nu neapărat în bine, dar nu trebuie să fim cârcotași. Moș Crăciun l-a aruncat la coșul de gunoi al istoriei pe Moș Gerilă și nu s-a purtat prea frumos nici cu Iisus: nașterea Mântuitorului e trecută pe planul doi, colinde nu se mai cântă decât la serbările școlare, pe internet și la televizor (asta dacă ignorăm tarabele din piață, unde încă mai răsună, din boxe, casete promo cu Hrușcă și maneliști nostalgic), iar în cluburi se petrece mai bine decât în biserici.
E drept, mai sunt bătrânele prin târg, ,,magnoliile noastre de oțel”, care se încăpățânează să împartă ,,scutecele” Pruncului sfânt (foi sibțiri de aluat cu miere și nuci) și să sărbătoarească Nașterea Lui, nu venirea moșului cu daruri, însă ce înseamnă câteva sufletele, acolo, comparativ cu puhoiul care răcnește și se agită prin baruri/cluburi (avem și noi așa ceva, ce, Râmnicul nu-i în Europa!?), între un joint și-un shot, și iar un joint, și iar un shot, că odată-i Crăciunul…
Vitrinele, așa prost aranjate și jalnice cum sunt, amintesc, în felul lor, că se apropie ,,cumpăna dintre ani”. Care ,,cumpănă” va dura mult și bine, metaforic vorbind de data aceasta, căci, din păcate, ne asemănăm cam mult cu acest vitrine: iubim kitschul, butaforia, imitația, marfa ieftină și, în general, ne resemnăm la o viață cu înlocuitori.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share