Propoziții pretențioase – Aster


O adevărată insultă la adresa discernământului mediu.
Mi-am cuplat din nou rețeaua de televiziune la ,,biroul” de scris. Fuseseră necesare operațiuni dificile, voia-mi finală de casă nouă atârna, pe palierul ,,alte cabluri”, de schimbare a traseului – aspir la un trai mai puțin aspru, salubrizat până la ultimul fir de praf, lipsit de posibilitatea căpătării unei astme exact în prag de final de jumătate de secol -, lucrare pentru care asuzi consistent cu toate minusurile de afară, o ataci lejer, apoi te trezești că te atacă ea fizic și psihic – da’ acasă nu primești spor de condiții grele și periculoase -, fie un bifilar stă țeapăn și se-mbârligă-n tufele de trandafiri, fie altul, găsit să se-mbucleze când mai ai o clipită până să-l fixezi în poziție provizorie, te sâcâie până la injurii. Coboară, urcă, deznoadă, îndreaptă, repoziționează…. Sistem nervos zdruncinat.
Oare nu de aceea am redus drastic programul de construit și definitivat acoperișuri? Toate erau bune și frumoase până la prima dezordonare a firescului, ori din făcătura altei echipe de ,,meseriași”, ori din dorința beneficiarului de-a avea un moț în frunte față de vecini. Raport inerent generat în mediul rural, un soi de întrecere gospodărească, pasibil de râcă imediat ce ,,aproapele” a dat ,,ziua bună” și-a intrat în casă: ,,Al dracu’, și-a făcut….” Ca atare, îl râcâie la mațe și-i stă în gât ,,extensia” spre înavuțire, îi obnubilează rațiunile și-l obligă la….
Prostie. Parcă mă văd în stagiul militar, înconjurat de pretendenți la adaosuri de trese, dornici să fie înconjurați de ,,salut”-euri (a se citi franțuzit), semeți în stratul de ozon în care-și purtau capul. Minuțioși, afabili cu superiorii, disponibili, săritori… – Silitori, parcă primea cineva un premiu. Într-una dintre zilele începuturilor de instrucție ni se simula uzul de pușcă mitralieră: ,,Armăm, desfacem piedica, fixăm ținta și tragem!” Armai, dădui să cobor mecanismul tablă-cornier…. Mă opintisem zadarnic în el, degetele mele firave, credeam, nu-l puteau pune în poziție de-mpușcare. Normal, apostrofare din partea fruntașului oltean ce ne servea o ,,grea” lecție de ,,omucidere” pe timp de război, mai ceva ca un general de divizie, dând exemplu un leat răcan, împăunat imediat cu o mină de decorat cu Steaua…. Nici n-aveam cum, poziționatorul de ba, foc cu foc și foc automat era deja în poziția ultimă. -, cretini ce nu puteau pricepe că-ntr-o zi se-ntorc la civilie și-s toate altfel.
Deversați apoi în societate ca să-i obtureze mersul. Comunism…. Să nu mă laud nici cu actualitatea, scoate la iveală personaje…. Închipuite a se fi născut sub astre favorizatoare de unicitate. Asist neputincios la o credulitate a semenilor incredibilă, sunt martorul unor expuneri…. Mă lasă rece speech-ul trainer-ilor. Devenisem curios în urmă cu patru ani. Ce informații ar putea furniza un astfel de ins, încât să determine ascultătorul la o schimbare radicală? Gândisem, ca răspuns posibil, la un sistem bazat pe puterea exemplului punctual, personal, urmat de un set de proiecții ale unui plan fără de greș. De unde? Tot desfășurătorul ,,conferinței” era plin de… ,,persuasiune”, o cursă, în dublu sens, în care convingerea este predată la cheie, cu diplomă după cum știu, spre a fi lansată la rându-i, printr-un ,,amplu” proces de înșelare a minții că insul de proveniență poate face orice. Spiritism curat cu vocabule cod. Am apucat să-l și văd și să-l aud pe acest Andy S. la televizor. Trei minute. Neschimbat. Nerelevant. Neimportant. Neinteresant.
Tendința mișcării de rac. Pe ,,șușeaua principală”, E 85-ul iese din discuție, la Oreavu, jgeaburi noi la o casă parțial renovată, lângă magazinul celor de la Mca, dacă nu mă înșel în privința firmei. Bună dimineața, bine ați venit, etc. Treabă, cald, surplus de la butelia pentru perpelit letcoanele, burlane aproape de final, proprietar dornic să mai schimbe-o vorbă c-un orășean de colea, de peste râu, de-l asecă vipia până a ajunge pe-atunci un fuioraș: ,,Domnule, se vede că ești…” ,,Degeaba negi, lasă, am auzit eu…”
Pe mine astea mă lasă indiferent, laudele, de oriunde, nu-mi zgândără niciun orgoliu, chiar dacă modul meu de manifestare ar servi de model, bun, cuiva, ceea ce nu prea cred, nu produc acea ireversibilă descătușare de autoconvingere că sunt și pot ceea ce n-am fost și n-o să fac niciodată: să fiu altcineva.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share