Propoziții pretențioase – Asiza


Oscioarele mele! Până să le găsesc locul potrivit m-am chinuit a le arima o bună bucată de vreme.
Corpul uman este asemenea unei nave: ce-i trece prin măruntaie pentru depozitare destabilizează întregul sistem. Îl dezechilibrează până la a-l aduce în stare de neființă. În situațiile de risc maxim.
Trecurăm șoseaua Oreavului. Altă lume. Parcă. Cu Mugurel poștașul am rămas în relații bune. Toată familia. Reversul ar fi dat naștere unei catastrofe. Doar gândul că nu mai are cine-ți aduce facturile îți trecea prin șira spinării fiori reci. De adăugat celor ce te scot la lumina zilei, preoților și groparului. Fiecare atlas al vieții. De aici și de dincolo. Ce l-a atras la noi doar el vă poate spune, da’ așa drag ce prinsese mai rar. Nu doar el, ci toți ai lui, și-n special soacra care nu mă scotea din ,,bărbat”. Nu căutați alte conotații, se referea la ambâțul de-a da gata lucrarea pe orice vreme și cu toate riscurile, la îmboldirea alor mei de-a-mi urma nebunia efortului până aproape de epuizare. De bun augur, lungind ziua de muncă am reușit practic să devenim ubicui, lăsându-ne cunoștințele ,,proaste”, mirate de rapiditatea de-a finaliza lucrări ce necesitau cel puțin opt, nouă ore. Ba eram aici, ba acolo, ba sus în centru, ba la atelier, apogeul producându-se într-o frumoasă zi de vară, cândva în preajma solstițiului. I-oi fi părut atlet mămăiței de nu m-a slăbit cu elogiile, nefăcând discriminare când se ivea și tata prin preajmă. Întâi casa, după un an camerele vechi refăcute, alipite corpului principal cu un hol, următorul i-am acoperit garajul și-n final au găsit de cuviință că nu se cade să lase bucătăria de vară de căruță: plitei cu combustibil cocean i-am dat șansa traiului veșnic.
De admirat. Sincer. Mai rar așa oameni, socri, ginere și nevastă să nu se lase până nu duc ce și-au propus la capăt. De unde, de neunde…. Da, altă lume, între atâți nebuni ai Dărâmațiului, căci li s-a dus vestea unora, ori c-un măgar adus în toiul nunții, ori c-o bătaie de pomină încinsă la Onix – din cele de dată recentă -, partea aceea de sat este cuminte. Însă nu de generalizat, la vremuri noi, schimbări destule, case și obiceiuri. Nu neapărat și indivizii. Și poate-ar fi toți la fel de blânzi de n-ar sta cu băutura-n nas și-ar căuta plictiselii de treabă. Socrul lui Mugurel pensionar, dar nu-i vedeai picioarele stând o clipă, acum era la animale, acum la adunat crăci de plop de-ai fi zis că vine iarna mâine, acum înhăma calul la căruță, acum robotea prin leasă. Noi masculi? El!
Numărate sunt 12, sper să nu fi omis vreuna la care am participat, fiecare cu o amintire distinctă. Că deh, cuminți, dar dărâmățeni. Cu metehne.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share