Propoziții pretențioase – Asabi


– Fă tu, mă!
Fac. Că n-oi fi chiar nepriceput. Experiența de la Dălhăuți a avut un scop ,,divin”, ucenicia la montat scări. Sus pe turla cu forme brâncovenesco-arabe. La cocoțat pe ele. La panoramă rară deasupra ,,chiliilor” și pădurii din care stranele muierești își ridicau cântul rugalnic către…. Dar până la cruce te mănâncă… frica. Un arșin, doi, zece, douăzeci și cinci, de dat la schimb pe fratele halep, mai micșor nițel, recuperabil c-un stat de om pe vine, lângă cruce.
La Fănel n-am avut nevoie de cunoștințe dulgherești, schela deja ticluită, înfășurată-n jurul ,,catargului”, asigura un acces facil, cu priviri semețe spre creator ajungeai repede de la ,,fustanela”-i până la ,,guler”. Abia la ,,ceruri” simțul fugii scândurilor de sub picioare se întețea. Un spectator inopinat ar fi dus mâinile la gură de spaimă, apoi le-ar fi eliberat într-un hohot englezesc (!), Mister Bean ar fi fost invidios pe scenă, echilibrarea lui greoaie de la trambulină pălește pe lângă încercarea mea de a găsi punctul sigur de sprijin, picioarele retrase stângaci dintre proptele, mâinile pipăind fibra lemnoasă, corpul contorsionat rostogolindu-se pe dulapi…. Arăți aidoma celui dintâi începător. Se ascut toate simțurile, boarea de vânt o identifici ca pe-un uragan, razele de soare par trecute prin lupă, concentate-ntr-un punct cât toată fața ta, orbitor de arzătoare, orice trecere omenească automobilistică percepută ca seismele de cinci grade Richter. Întrebări…. Cine m-a pus să mă cocoț la cucuiata? Promisiuni de formă…. Dacă scap nevătămat trec de la ateea convingere la condiția de…. Ascet cu siguranță nu! Am văzut eu cum se derulează minutele-n sălbăticie, regim alimentar ciudat, priviri încruntate, nelumești, dialog laic lipsă.
Cristi nici să n-audă de vopsit. Mi-a revenit mie nebunia. Mai întâi ne-am chinuit să dăm muchiilor o definiție distinctă, profilele cu ciubuc, îndoite în unghi drept, solicitându-ne și fizic, și mental de asudă carnea pe noi: palmele, subsorile și fruntea primele, din abundență, teritorii ce nu se pot asana nicicum. Apoi am fixat sfera feliată în jurul crucii. La final…. El, că nu-și asumă spoirea ei. Eu. Mă prind de ea cu stânga, dar se mișca din toate țâțânile, îmi folosesc fratele pe dublu post, de proptă contra alunecării și suport pentru cutia de vopsea, îmbrățișez….
Ne descurcăm. Și-o să fie parale bune. Herăști. Că hâr, că mâr, dar de refuzat…. Nici vorbă. Colo când arde buza, un DoruConstrucții e de pus la rană, o stațiune, vreo două cămine, o școală de jghebuit pică la fix, mai aspre condițiile, mai zvârlite în capete de județ, mai pretențioase lucrările nu-s de lăsat. Când i-am făcut vizita oficială bisericuței nu exista-n proiect schimbul de lemn, nici modelul cu fâșii lungi ,,trosnite” cu ciocanul doar la capete, am primit surpriza în prima zi de lucru. A doua a devenit ultima.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share