Propoziții pretențioase – Arizi


Ateii-n treaba lor.
Nu suntem făcuți pentru lucrări din astea. Migală multă și rezultat incert. Situații incerte: de poziție și statut. Cât de atent să stai și cât? Mintea trebuie să fie degrevată, capabilă să supervizeze operațiunile minuțios planarea falțurilor, locul propice de fixare și alte chițibușuri ivite inopinat. Drept vă spun, nici nouă nu ne-a fost aminte de biserică, nici Doru hotărât să ne păstreze în continuare. Mi s-a luat o piatră de pe inimă după convorbirea telefonică, mă anunțase că preotul prefera alți tinichigii. Uite-așa rămâi în avantaj, ieșind curat din situații mai puțin dorite. Și astei, îmbietoare la bănuți – cantitate, dichiseală, calitate, specializări -, i-a găsit soluția… Dumnezeu, săracul!
A fost ultima întâlnire cu El. La lucrările Lui. Fiindcă ,,angajaților”, în slujba-i (am grafiat cu mic, ăl mare produce confuzie), le-am mai dat roată. Cum ne-am priceput mai bine. Dacă tot vorbii…. Să mai așez un jalon. Din imaginație pun în practică ideile doar geniile, iar noi n-am depășit granița intelectului trebuincios unor muncitori de mâna a doua. Ți-asumi ,,potența” cerebrală și treci ușor peste praf, soare, peste portul neglijent și murdar, rupt – Ha, ha! Atât de mare pregătirea pentru o nouă zi aspră, încât uiți să-ți iei nădragii de muncă. Dogorii nu-i trebuie totuși mai mult de-o pereche de boxeri și două mâini pregătite să dea zdravăn cu ciocanul. Râsul era al fratelui. -, cu chip cioplit african sau cel puțin asiat, te-ntronezi peste asize, te dregi de astma momentan căpătată la primul contact cu ,,noxele” și….
De la Herăști la Homești sunt câțiva pași. (Doi plus doi plus… Atât dau și hărțile turistice de la ele până la primul aeroport, o minimă azvârlitură de elice. Și-s vreo opt ,,near”, incluzând Silistra și Varna!) ,,Ca pe biserică…” ne-a purtat până unde se termină asfaltul. Nici nu-i de închipuit o potrivire mai mare, un alt bitum ,,se topește” la Pleșești, până să te-nfrupți din închinări zidirii Domnului. Aha! Nu-i ca la Dălhăuți. Doi metri, rând până sus, coamă la capăt, rând nou și așa mai departe. Merge! O mâncăm pe pâine. Cum o știam noi… o gătam repejor. N-a fost să fie.
Să mai asude și alții.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share