Fărădelegea lui Călin – Teșcherea


Despărțirea furtului obișnuit de apucăturile….
Parcă mai contează în ce țoale te prezinți și când. ,,Cât rău”-l trebuie prevenit, iar la nevoie pedepsit ca atare. Am tentația desprinderii faptelor din momentul în care mi s-a inoculat ideea diferențelor, intenția, pregătirea, acțiunea, urmările…. Se simplifică oarecum procesul, și așa destul de greoi, pui două-ntr-una, după adunare dai în două rezultatul, aduni o treime sau maxim jumătate rezolvând dilema tabelelor sofisticate, induse în debutul Codului Penal iluzoriu. Lista aceea cu itemuri diverse nu există, n-o să vedeți judecătorul însumând, înmulțind, scăzând și dornici să afle câtul fără de rest a socotelii de-a da socoteală în fața, până la urmă, semenilor. De ce n-am pus ,,a”-ul? Nu era necesar. Oricât de multe fracturi se produc în frază virgulele exonerează de corvoada unei litere inutile sau perechii masculine. Pe ce mă sfădisem c-un domn pe Facebook.
Tâlhăria nu poate trece chiar atât de ușor testul îngăduinței, sub auspiciile violenței și aducerii în stare de inconștiența a victimei furtul devine neobișnuit și-l depășește clar pe cel calificat, unde, în anumite condiții de producere, se suprapune exact pe sentința Art. 233: 2-7 ani. M-aș fi aventurat și dincolo de dicționar, eliminând variațiunea violentării, amenințarea, insuficientă coloraturii speciale a rapacității necuvenite, aș fi căutat un nonsens furtului urmat de tot soiul de tertipuri vătămătoare doar pentru păstrarea bunului furat. Am renunțat.
În favoarea ideii că tâlhăriei calificate, Art. 234, i se puteau face joncțiuni directe cu alineatele de la furt și violările de domiciliu. Doar Al. 2 trimite în urmă, ridicând pedeapsa Al. 3, Art. 229, de la limita superioară cu doi ani. Încă nu pricep și nu vreau să cred că un alineat nou, 3, poate fi arondat, fără specificație anteriorului, depășește normalitatea: ,,Cu aceeași pedeapsă se sancționează tâlhăria care a vut ca urmare vătămarea corporală.” Care? Articolul furnizează două. Daune fizice…. Pentru deces?
Pirateria. Al. 1: ,,Furtul comis, prin violență sau amenințare, de către o persoană…” Vorbe cu ghiotura. ,,Se știe!”, a la Geambi strigătura, este tâlhărie! Să te gândești că pe ape, alunecoase, se poate ,,încasa” mai puțin. Ba! 3-15 ani. Șchioapătă și-n ist loc exprimarea, ,,piratul” ,,… face parte din echipajul…”, adevărat (!), ,,… sau din pasagerii…” O fi extraterestru să poposească-n ceilalți după vrere. Dintre, bre, domnilor! Dar jaful – îl putem categorisi astfel, nu? – este unul cu două coordonate: pe nava de proveniență sau pe o alta. Pe mare, pe nemare e hoție curată, ordinară dacă nu implică mișcări ale mai multora, concertate, tratabilă cu aceeași măsură coercitivă. Priviți Al. 2, ,,blând ca un mielușel”, ,,corect până la Dumnezeu și-o palmă mai sus”: ,,Cu pedeapsa de la Al. 1…” Așa, tălică! Așa și la 3-ul lui 234 trebuia! Și rațiunea-mi funcționează în parametri, ,,… capturarea unei nave…, faptul de a provoca… naufragiul sau eșuarea acesteia…”, însușirea încărcăturii, tâlhărirea inșilor de la bord are în majoritatea cazurilor mai mulți protagoniști. De ce nu-s prezenți? De ce plusul de infracțiune nu aduce adaos la detenție? La ce folosește Al. 3 minima de 5 ani pentru vătămare corporală dacă maxima-i tot 15? Al. 4, să specific și-al cui, Art. 235, trece de la acvanave la aeronave și declară pirateria și-n eter, dar și în combinația lor. Sper ca-n viitor modificările să țină cont de submarine, mastodonții de ghiorlănesc măruntaiele pământului, nave cosmice și stații orbitale.
Grebenceo! M-am precipitat. Găsiră o oală comună, nenormală, condițiile sunt diferite, morții de pe urma tâlharilor și piraților, Art. 236 și o pedeapsă mai ,,omenoasă”: 7-18 ani.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share