Fărădelegea lui Călin – Ala… Pu(n)gaciova


Prostie și hoție la un loc.
Ăsta este furtul, un mix între tupeu și pierderea minții, pornind de la ,,oboseala” cronică ce paște insul închipuit liber. Addendumul postscris Art. 228 întărește obiceiul românesc de-a judeca lucrurile… greșit. Ce spune una și ce consideră cealaltă. Al. 1 – Luările de bun mobil spre însușire, fără consimțământ; Al. 2…. Ho, cai! – Al lui o fi lucrul, dar dacă-i la altul, cu fărădevoie reîmproprietărirea e caz penal; Al. 3 – De însușit ilicit sunt de asemenea ,,hârtiile”, energia electrică sau oricare alta. Asteriscul-recurs de procuror general – Prepus degeaba, a doua oară, doar pentru cuvântul ,,furt”, referința-i este la alt articol: 48. De le știam pe toate… nu m-aș fi uitat strâmb la specificația alternativă a posesiei: ,,detenția altuia”. Se putea găsi soluția explicației, detalierii: deținere a unui lucru (bun) fără a fi proprietatul lui. Tot pentru dezambiguizare am inserat față de dex varianta clară.
Cerințe peste cerințe. Art. 229 este înzorzonat cu o referință la Al. 3, lit. h), oportună acum, însă incorectă când condiționează definirea furtului calificat de apartenența unor componente, ,,cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații precum și componente de comunicații…” la un ,,… sistem de comunicații aflat sau nu în funcțiune.” A se nota că ultima parte este integrată în răspunsul Î.C.C.J. din 2006. Nu lipsește nimic acestei particularizate însușiri necuvenite din ,,patrimoniu”, există și umor, la lit. c), Al. 1 – ,,de o persoană mascată, deghizată sau travestită” -, avem metaforă la lit. d) – prin folosirea… unei chei mincinoase” – și enumerarea principalelor bunuri statale a căror desprindere de matcă poate costa libertatea pe maxim 10 ani. Auzit-au ei de ,,falsă”? Sunt alții îngăduitori și m-aș alătura lor pentru oricare alte cazuri, mai puțin ce țin de lege. Nu mă mulțumesc cu titlul, fără ca în conținut fiecare alineat să-l conțină, să se deosebească de un furt obișnuit, nici ca o speță să apară la două articole diferite: lit. b), Al. 1 – ,,în timpul nopții” – și lit. c), Al. 2 – ,,de o persoană având o armă asupra sa”. Cu două pedepse diferite.
Derutant, chiar pentru un judecător rutinat, darămite pentru tot natul, se prezintă Art. 230, Al. 1, al cărui furt ,,în scop de folosință”, având doar un obiectiv, șutirea unui vehicul, este pasibil de multiple pedepse, din ale ,,… Art. 228 sau Art. 229…”, specifică ori-ul ,,după caz”, dar cu limitele speciale reduse cu o treime. Mă minunez, nicăieri nu stă scris nimic în acest sens, doar minime și maxime posibile de detenție. Să fie ele? O altă folosință interzisă vizează terminalele de comunicații, ale altora, Al. 2, încadrabilă tot la Al. 1.
Art. 231 introduce la grămadă întreg capitolul între membrii de familie, făptași – minorul, oaspetele sau oricine locuiește cu partea vătămată -, păgubaș tutorele. Da’ nu-i prea mare baiul: ,,… împăcarea înlătură răspunderea penală.”
Și-o ,,amenințare” ca pentru punctul terminus al Cap. I, Art. 232: ,,Tentativa… se pedepsește.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share