Fărădelegea lui Călin – Bulucbașă


Așa cum arată acum statutul unui ,,muncitor” la împărăția statului, legislația infracțiunilor necesită câteva mici ajustări. Determinate de cei ce sunt în măsură. Nouă ne revine doar sarcina conformării. De prea multe ori.
Viață nenorocită și oropsită de cetățean needucat, depășit de numeroasele decizii plecate de sus, frunzărite sumar în ședințe de guvern și comisii parlamentare. Uitate imediat ce ordinea de zi se schimbă. Și cum să ceri insului ceea ce nu știe indrituitul la cunoaștere? Studiem un caz mai vechi. Al vestitului domn arhitect Robe, seniorul – doar pentru ,,ghinionul” meu de-a fi devenit martor un sfert de minut în treacăt – și al unei doamne de-o vârstă cu România Mare – apreciere subiectivă cu marjă redusă. Dânsul c-o treaptă mai sus în fața Primăriei, dumneaei în inferioritate vădită: oaspe neavenit, interpelator deranjant, bătrână… și fără pălărie de soare. Torida vipie! (!) Drept este că amândurora le puteai ține partea: lui pentru ipostaza declarată în Codul Penal, ca viabilă de victimă – Art. 257, Al. 1: ,,Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă…” (era loc aci de-un sinonim la aliterație…) și oprim șirul multitudinii de posibile fapte neavenite pentru prea încurcata noastră situațiune; dânsei datorită prețiosului Cod de conduită a funcționarilor publici, legea 7/2004, unde doar Art. 3, lit. i) îi furniza un loc la pus întrebări: ,,… activitățile desfășurate de funcționarii publici… sunt publice și pot fi supuse monitorizării cetățenilor.” Ea spre el pe o problemă punctuală, el spre ea urlând ofuscat ca-n pilda noastră cu hoțul ce strigă hoții, să nu mai țipe. Femeia aprinsă, normal, drumul croit prin zăpușeală și săgețile de la ora 12 din frontul Primăriei schimbă atitudinea, vorbele se usucă și devin aspre pe limbă, dar până acolo să transforme om zdravăn în atacat de-o băbuță este exagerat. Celelalte aspecte ale alineatului întâi vă sunt cunoscute, loviri, vătămări, violențe, ,,obișnuite” sau cauzatoare de moarte, ce pun mai presus de ordinara persoană funcționarul și prestația pentru care încasează lunar paralele. Dovadă adaosul de o treime din pedeapsa aferentă faptelor. Al. 2 extinde aria de învinuire, dacă ,,răzbunătorului” îi cășunează pe bunurile victimei – sensul este de delimitare față de cele ale autorității, de care se servește angajatul -, iar Al. 3 îi pune la bătaie familia, asupra căreia orice nelegiuire produce aceleași efecte: 1+1/3. Da’ nu-i servant al aparatelor de stat mai privilegiat ca polițistul. Și jandarmul. Datu-n cap valorează o mică avere. De ani, o parte mărită cu încă jumătate.
Am încă o speță. Tot ca băgător de seamă, dar implicat direct. Fără să dau nume. Cineva care în conformitate cu Art. 258 ar fi meritat măcar amenda Al. 1. Folosirea fără drept a unei calități oficiale, când se îndeplinesc acte oficiale. Și nu mai avea domnul nicio atribuție pe linia diplomatică de care uzase ca să obțină…. Al. 2 interzice uzurparea poziției și după ce aceasta se pierde – îmi încadrez inclusiv bunica la titluri nepermise, dar avantajoase: se recomanda ,,doamna avocat T”, nefiind mai mult de-o îngrijitoare a originalului -, se poate alege cu trei ani de detenție. Nu și dacă îmbracă uniforma ilicit, 5 ani îl paște.
Următoarele trei articole, 259-261, se referă la bunuri: înscrisuri, sigilii și obiecte de sechestru. Deteriorate, distruse, sustrase atrag un minim de un trimestru de ,,școlarizare” și o maximizare la 2 ani….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share