Cotețul cu metafore – După campanie


După campanie

În campania asta electorală,
Rămas-au mulți în… pielea goală!
Fiindcă, în toiul luptei, agitației,
Rămas-au fără haina de pe ei…

Ba, vrând s-arate că-s de fier,
S-au dezbrăcat de… caracter!
Au mers până-ntr-atât cu nebunia,
Că unii și-au pierdut și… omenia!

Iar unii cică au luptat ca ,,leii”
Închipuindu-și ei că sunt ca zmeii.
Dar nu ne-au spus deloc aicea ei
Dac-au luptat c-un ,,leu” sau cu doi ,,lei”…

Copii naivi ce s-au vândut pe-o bere,
Ce încă nu-nțeleg a vieții lor mistere,
Și după ce că nu-nțeleg chiar tot,
Ei nici măcar n-au drept legal de vot.

Pe ulițe au mers și au strigat,
Și au ținut-o într-un claxonat,
Au început deja ei să viseze
Gagicile prin sat să le impresioneze!

,,Votați cu ,,ăla” că e cel mai bun!”,,,
,,Credeți-mă pe mine, când vă spun!”
,,Iar ,,ălălalt” vrea să vă fure”
Și toți încep să se înjure!

Și nu mai știi ce să mai înțelegi,
Când vezi cum se agită niște… blegi!
Ce cred că, dacă iau cincizeci de lei,
Pot sta la masă, veșnic, printre ,,grei”

Acum, că toate astea-s încheiate,
Pot spune clar că am văzut de toate
Nu numai eu, ci toți ce-au vrut să vadă,
Când i-au strigat la poartă, de pe stradă…

Dar ce zic eu de stradă, că-i uliță!
Pe ea n-are asfalt nicio pojghiță!
De mergi pe ea organele îți saltă,
Și-njuri mereu când dai din baltă-n baltă!

Dar stați ca să vedeți ce supărare!
,,E” unii care, cu orgoliu mare,
Au și uitat ulița plină de noroi
Acuma vor la poartă Autostrada Doi…

Și de-aia se agită, se bat cu pumnu-n piept
Că vaca lor nu poate să mai calce drept
Iar biata vacă nu e învățată
Să meargă pe-o uliță asfaltată…

Căci vaca, e ca… vaca, face nazuri
Iar ei, proprietarii, au necazuri
Că nu ajung mereu la ora șapte,
Să vândă pe cinci bani un kil de lapte…

Dar, dacă cineva le va aduce ,,darul”,
Votează pe oricine, chiar cu… parul!
Că ei sunt oameni aprigi, implicați
Ce nu pot fi cu ușurință cumpărați!

Iar dacă cineva o vrea a fi primar
Va trebui să dea mai mult de un… pahar
Să dea oricât, orice, numai să dea!
Iar după aia, poa’ să facă tot ce vrea.

Se zice că-i nasol, ce ironie a sorții!
Că la votare nu mai pot veni și… morții!
Ei ar vota mereu, cu bucurie mare,
Când văd că ăștia vii nu sunt în stare!…

Căci tare ar mai vrea să ias-afară,
Să facă ei oleacă ordine în țară!
Dar când ne văd pe-aici… sictirul,
Parcă mai mult le place, totuși… cimitirul!

Cam asta-i treaba, astăzi, cu votatul!
Cu omul, interesul, candidatul…
Dar, mâine seară, se poate schimba tot
Dacă votați cu toții, cei cu drept de vot.

Votați-l pe ,,ăla” sau chiar pe ,,ălălalt”,
Că din doi, unul, poate toarnă și asfalt!
Și-o face pân’ la urmă ce i-oți cere,
Chiar dacă nu o face de plăcere!…

Ce bine-ar fi, de luni, să fie tot la fel,
Aceeași implicare, acel exces de zel,
Iar cei ce în campanie s-au implicat,
Să aibă spor la muncă, nu numai la… postat!

Că poate o să-i cheme alesul lor la treabă
Se vor mișca și-atunci cu-aceeași grabă?
Atunci se va vedea, la muncă, ei se duc?
Sau câți se vor ascunde iarăși pe Facebook?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share