Cotețul cu metafore – Drama unor frunze


Drama unor frunze

Îsi plânge vara vremea plecării, cu lacrimi reci
De ciudă și amar, își ia cu ea căldura
Frunzelor ușoare seduse de vântul zburdalnic
Amorezate de șoaptele lui înșelătoare,
Foșnite pătimaș dar și năvalnic, naivele frunze
Își părăsesc ramurile cu iluzia că vor ajunge în locuri mai calde…
Zadarnic vor să se-ntoarcă apoi, înșelate, zbuciumate
Copacul le pedepsește trădarea, rămâne gol și demn,
Cu trunchiul chinuit, strângându-și mai tare inelele vârstei
La care mai adaugă încă unul, ca un semn
Al încă unei trădări așteptate, nedorite, implacabile…
Își pregătește deja următoarea metamorfoză când
Va crește iar alte frunze naive care-l vor părăsi
La prima șoaptă a vântului seducător și rece,
Mincinos și nestatornic…
Cu verdele încă pulsându-le în vene,
Sărmanele frunze înșelate, se-adună pe la colțuri
Și pun la cale evadarea din mrejele pierzaniei,
Uitându-se cu jind la ramurile eternelor lor nașteri.
Învolburările reci le risipesc, le istovesc puterile,
Și ele pălesc, se îngălbenesc și mor din nou,
Devin, din nou, stinghere, fără importanță,
Uitate, abandonate, enervante, inutile, deprimante…
Nu-i așa că n-ați fi bănuit
Câtă dramă se ascunde în viața unor frunze?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share