Cenaclul Alexandru Sihleanu – 19 Ianuarie 2019


DRAGOSTEA, LIANTUL DINTRE CREDINȚĂ ȘI ARTĂ, ESTE INGREDIENTUL CARE MENȚINE VIAȚA PE ACEASTĂ PLANETĂ

Sâmbătă, 19 ianuarie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu”,de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, pentru relaxarea spiritelor, cu un moment de divertisment susținut de același Matincă Costea, care în fiecare sâmbătă își face o datorie de suflet, pe un medalion I. L. Caragiale, două momente din piesa O noapte furtunoasă interpretate cu aplomb și un monolog culegere, Dragoste cu haz.
De câte ori lipsește invitatul special Manea Agheană, ne lasă un gol în suflet .Chitara sa îl așteaptă. Dumnezeu să-i dea sănătate, să-l putem revedea!
A continuat lectorul de serviciu, Aneta Țîru Dumitreșteanu, cu o poezie Scrisoare deschisă către Eminescu, un material Mihai Eminescu modelul absolut al spiritualității românești, din care exemplificăm: „Poetul născut la Botoşani, instruit la Cernăuţi de renumitul profesor Aron Pumnul, cel care a semnat prima istorie în texte a literaturii române, numit LEPTURARIU ROMÂNESC, studiind la Viena şi Berlin pe toţi marii filozofi ai lumii din toate timpurile, a lăsat românilor cea mai valoroasă zestre literară, despre care Petre Ţuţea a menţionat: „Mihai Eminescu este reperul absolut al spiritualităţii româneşti”, fiind considerat primul mare poet european al românilor. Catalogat a fi ultimul mare romantic european, totuşi, Mihai Eminescu demonstrează familiarizarea operei lui cu întreaga lume a ideilor şi sistemelor filozofice şi cu tezismul tuturor timpurilor, de la temele, motivele şi cugetările celebrilor antici greci şi latini, ev. mediu, renaştere, clasicism, romantism şi materialismul filozofic al neamului său. În lirica sa, se aude ecoul tuturor lecturilor lui Kant, Schopenhauer, Dante, Shakespeare, Novalis, V. Hugo şi alţii. De exemplu: motivul florii albastre îl ia Eminescu de la Novalis pe numele său adevărat Friedrich Leopold von Hardenberg pe care îl prelucrează în poezia de factură filozofică FLOARE ALBASTRĂ, care este o specie literară deosebită numită EGLOGĂ. (…)
Și nuvela Povestea unei vedenii, din care iarăși exemplificăm, pentru o mai bună înțelegere a stilului și mesajului autoarei: „Ilie s-a sculat dis de dimineaţă, şi-a luat trăistuţa cu cele necesare, ceva de mâncare, punguţa cu râmele scoase din grămada de bălegar din spatele grajdului, undiţile, s-a urcat în maşină şi a plecat la lac, sus, la Vintileasca. Demult îşi pusese el în gând, dar mereu apărea câte ceva neprevăzut şi-i strica planul, dar azi, gata, va fi acolo, unde aflase el că e peşte mare şi apoi, e tare frumos decorul, pajiştea aceea ce înconjoară lacul, nu e oriunde… cine n-a fost nu ştie… pădure, munte, linişte, atmosferă de meditaţie, ce mai… Iată, a ajuns. Şi-a ales un loc potrivit pentru scaunul lui cu trei picioare, cu suportul din piele de căprioară, dar nu înainte de a-şi parca maşina la umbra plopilor de pe marginea şoselei, lângă gardul de sârmă-nghimpată care mărgineşte izlazul comunal. Soarele nu-şi făcuse apariţia, nu voia să vină aşa devreme să spulbere argintul ce sclipea în razele lunii, să topească roua abundentă de pe iarba grasă şi mănoasă din jurul lacului. Puse el cu migală râmele în acele undiţilor, pe care le aruncă în apa liniştită a lacului şi apoi le sprijini între coarnele unor furci, făcute de el la repezeală din lemn de ulm ce le tăie dintr-un copac de pe acolo, din apropierea lacului. Le înfipse bine în pământul de la marginea lacului, şi-şi ridică privirea către cerul aprins de la răsărit cu mâna ridicată în intenţia de a-şi face semnul crucii, aşa cum îşi face el de obicei la începutul fiecărei zile. Deodată, din covorul acela de roşu aprins al răsăritului de soare s-a desprins imaginea unui soldat tânăr şi frumos cu o valiză în mâna stângă, iar mâna dreptă era lipită de corp şi băgată în buzunarul hainei. Plutea pe un steag tricolor şi ajungând pe luciul apei s-a apropiat de Ilie. (…)
„În primul rând vreau să vă spun la mulți ani și să doresc un An Nou, cu bucurii și fericire! Dragul și neprețuitul domn Matincă ne descrețește frunțile. De fiecare dată este prezent cu recitatea unor cuplete, monologuri ce n-au vârstă. Dna Aneta a prezentat o evocare a unor evenimente petrecute în timpul celui de-al doilea război mondial, drama tânărului Ilie Dogaru întors acasă lăsând o mână pe front.”(Elena Cambeșteanu)
„Sunt foarte impresionată de Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Am fost impresionată de talentul dlui Matincă. I-am urmărit mimica, mă uitam cum recită, era acolo și ne transmitea o stare de bine. Despre materialul dnei este într-adevăr un material interesant, la obiect. Nuvela m-a impresionat, trece de la un plan imagistic, la un plan real, redând o poveste de demult, cu învățăminte despre puterea dragostei. Dna are un stil mai detaliat. O felicit!” (Paulina Georgescu)
„De treci codrii de aramă,/ Nu te costă niciun ban./ De treci pragul de la cramă,/ Nu te costă niciun ban./ Ce te legini omule/ Făr-o vorbă, fără un cuvânt,/ Cu privirea în pământ?/ De ce nu m-aș legăna,/ Dacă am cheltuit chenzina?!” (George Anghel)
„Îmi era dor de așa ceva. Mai ales că atât cântecul, cât și poezia îmi fac mare plăcere. Îmi era dor de dl Matincă, de scheciurile d-lui, cărora le-am simțit lipsa. Dna Aneta Țîru m-a pus la grea încercare punându-mi în brațe un roman al D-sale, După cincizeci de ani, care în fond mi-a plăcut, chiar dacă anumite pasaje… În timp ce ascultam nuvela, mă gândeam la o altă lucrare, Maitreyi, a lui Mircea Eliade, dar i-aș recomanda mai puține detalii, deoarece îngreunează lectura.” (Marian Rădulescu)
„În primul rând îl felicit pe dl Matincă pentru neobosita d-lui intervenție (și plăcută) la fiecare început de ședință. Despre lectorul de serviciu, am remarcat materialul prezentat despre Eminescu, partea mai puțin cunoscută, condiția omului de geniu. Materialul este mult mai complex. Meritul lui Eminescu nu este că a preluat ideile marilor gânditori, el le-a interpretat, le-a distilat, le-a rafinat într-un înțeles mult mai profund. Despre viața și moartea lui Eminescu s-a scris și se va mai scrie. Mulți eminescologi și un singur poet și nu știm care este mai documentat în afirmații, mai aproape de adevăr. Despre parodia Scrisoare deschisă către Eminescu este reușită, ca sincronizare în ritmul și metrica eminesciană. Subiectul nuvelei l-am mai întâlnit la Mircea Eliade. Ficțiunea este cea care predomină. Autoarea îmbină realul cu fantasticul, deși în multe pasaje există o abundență de datalii care diluează firul epic. Bănuiesc, așa cum este acum, că este la prima mână. Am mai constatat inadvertențe cu limbajul, care întrerup practic curgerea poveștii. Ca o concluzie, dna lector prin această nuvelă va aduce ceva inedit în creația locală de carte.” (Viorel Dodan)
„Pentru că se află aici simpaticul nostru coleg Marian Rădulescu, vreau să-i citesc o epigramă pe care mi-a inspirat-o titlul cărții D-sale Bârlogul: Numai lupul e de vină/ Fiindcă nu e filolog,/ C-a ieșit din vizuină/ Și-a intrat într-un bârlog. Dlui Matincă Costea: Când te-ascult cu cât talent/ Reciți la divertisment,/ La cea mai înaltă cotă,/ Îți dau cea mai mare notă! O epigramă dnei Pioară la adresa nuvelei Povestea unei vedenii: Ca-n timpul unei ectenii,/ Prea frumos se desfășoară/ Nuvela dnei Pioară,/ Povestea unei vedenii. Am audiat cu atenție studiul dedicat lui Eminescu, unde am remarcat rigurozitate, obiectivitate, cursivitate. Aș ruga-o pe dna să vină cu mai multe idei personale. Referitor la Scrisoarea deschisă către Eminescu, nu prea am fost de acord cu titlul, dar dânsa pastișează cu multă iscusință stilul eminescian. Este, dacă vreți, o contra-scrisoare, o parodie, poate o încercare în genul lui Topîrceanu. Cât privește nuvela, construcția este solidă, cu un fir epic fluent, cu personaje care își dovedesc viabilitatea, evoluând filmic, secvențial. Se vede că D-sa cultivă și genul dramatic. Este vorba de un teatralism. Poate și acest lucru a impus și oferirea unor detalii. O văd aici ca o regizoare care mânuiește cu pricepere fiecare mișcare a personajelor. Eu o felicit pentru râvna depusă, muncește foarte mult, este consecventă și perseverentă. Este o autoare ambițioasă, explodează la fiecare observație. Vreau să-ți spun în epigramă,/ Nu importă cum te cheamă/ Și la care nume ții,/ Ci contează doar ce scrii.” (Mihail Constantinescu)
„Eu îl admir pe dl Matincă pentru talentul artistic și-i mulțumesc foarte mult că l-a readus pe marele Caragiale printre noi, acest colos al literaturii române, redând scene chiar dintr-o piesă foarte renumită, O noapte furtunoasă. Colega noastră, Aneta Țîru, se înscrie în rândul creatorilor și gânditorilor ce vor să facă din cuvinte un monument lui Eminescu, să combată detractorii. Ne-a prezentat o lucrare documentată, foarte obiectivă despre opera eminesciană. Apreciez interpretarea originală care a dat-o nuvelei Sărmanul Dionis, scrisă de Eminescu la 19 ani. Mulți au spus că este o proză fantastică, este o proză inițiatică pentru că dezvăluie calea cunoașterii a binelui. Concluzia finală: dragostea învinge timpul și spațiul. Pornind de la această idee, a creat nuvele proprii. Apreciez talentul de creatoare de literatură a dnei Aneta. Îți trebuie un exercițiu literar îndelungat să scrii un asemenea pamflet. Nuvela are un subiect istoric, este drama unui popor care a dat multe jertfe de sânge pentru acest pământ. Ceea ce apreciez este faptul că dna aduce în lumină plaiurile natale, valorificând frumusețea plaiurilor natale. E foarte bun dialogul pentru că dinamizează acțiunea. Trebuie să mai lucreze pe text, să elimine repetabilitatea.” (Ecaterina Chifu)
„Momentul dlui Matincă, ca de fiecare dată, a înviorat atmosfera, pentru care îl felicit. Momentul despre Eminescu a fost chiar interesant, completându-se cu acel pamflet, care pot spune, este chiar actual. Legat de nuvelă, chiar m-a ținut cu sufletul la gură, fiind captivantă. Legat de această nuvelă, am scris o epigramă, intitulată Mister: Ce vedenie să fie?!/ Rămâne uimit Ilie./ Este vorba, cum se știe,/ Despre celălalt Ilie,/ Cum că în chip minunat/ Mâna la loc și-a aflat./ Interesant ce ne scrie/ și proză, și poezie,/ Însă cum începe anul,/ O cheamă Dumitreșteanu.” (Nicolae Constantinescu)
„În multe ședințe ale Cenaclului „Alexandru Sihleanu” am afirmat cât de mult ne place să-l avem în mijlocul nostru pe dl Matincă Costea cu interpretările artistice deosebite și creațiile proprii. Astăzi adaug faptul că mă mândresc cu d-lui, că este o persoană adoptată de orașul nostru și că prin numele d-lui legat de al orașului ne face cunoscuți în împrejurimi. Despre lectorul de serviciiu de astăzi, o felicit pe dna Țîru pentru evocarea operei eminesciene și pentru creația proprie. Am remarcat adesea că dna urmărește o idee, o temă. În lucrarea de astăzi, tema ar fi transcenderea iubirii. Prin antiteză ne aduce în fața noastră o lume reală și una imaginară. Puterea iubirii de a străbate cele două lumi, dar și pecetluirea ei prin amintire în lumea reală, evocând iubirea trecută într-o ființă tânără, Ilie. De remarcat talentul dnei care presupune sensibilitate, spirit de observație, erudiție. Are un stil în care se distinge oralitatea, calitatea numită claritate. Remarc puține figuri de stil, dar frumos alcătuite și am să enumăr două: „argintul de rouă din jurul lacului din Vintileasca și porțile în stil maramureșean care par bătute cu nestemate.” Aș spune ceva, nu puțin plăcut și anume lungimea frazelor. Ar trebui să concentreze în mai puține cuvinte dimensiunea unei fraze, pentru a nu îngreuna sau amâna înțelesul. O felicit și îi doresc spor la scris! Un fel de catren „șchiop” Cenaclului Alexandru Sihleanu: Cu o Țîră/ Faci cultură/ Nume în literatură.” (Georgeta Iuga)
„Pentru că suntem în prima lună a Noului An, doresc participanților la Cenaclu mulți ani fericiți, sănătate și pace sufletească! Ca de fiecare dată și astăzi, ședința s-a deschis cu intervenția dlui Matincă Costea care susține de fiecare dată momentul umoristic. Tema pe care și-a ales-o astăzi dl Matincă este binevenită pentru că alături de titanul poeziei românești se înscrie și clasicul Caragiale. Așadar, ședința Cenaclului „Alexandru Sihleanu” de astăzi a punctat pe cei doi clasici ai literaturii române, Eminescu și Caragiale. Eminescu este de necontestat că a fost un gazetar incomod, că a fost un poet, că a fost ucis picătură cu picătură moral și fizic. Mă bucur că ședința noastră de astăzi a avut în prim plan un studiu despre Sărmanul Dionis, căreia lectorul de astăzi, a dat o interpretare originală, obiectivă și prin aceasta descopăr o altă valență a dnei Aneta Țîru, aceea de critic literar. Pana sa alunecă cu spor prin toate genurile literare:dramatic, epic, liric, și iată, astăzi și aceea de critic literar. Parodia prezentată este un pamflet realizat atât din punct de vedere artistic, dacă ne referim la metrica, dar și la conținutul său în sine. Am remarcat o expresie: „…referindu-ne la tine, suntem doar niște furnici.” Referitor la nuvelă, autoarea are o bogată imaginație, ne poartă, prin acțiunea nuvelei, în lumea ficțiunii, dar și a realității, ceea ce face trecerea dintr-un plan narativ în altul este dragostea, puterea iubirii. Plasează acțiunea în locurile natale, dragi autoarei, chiar și personajele sunt luate din familie, întâmplările la fel. Ca realitate artistică are un stil încărcat de amănunte, epitete în speță, care pun în evidență trăsăturile morale ale personajelor. Folosește toate modurile de expunere, dialogurile care dau dinamism acțiunii, dar recomandarea mea este că textul trebuie șlefuit. O expresie care trebuie schimbată: trecerea în neființă, incorect folosită, cu trecerea la viața veșnică.” (Floarea Stănescu)
„Cu prețuirea care i se cuvine, îi mulțumesc dlui Matincă pentru permanența sa la Cenaclul „Alexandru Sihleanu”. Subiectele de deschidere a sedinței sunt de actualitate: ex. Caragiale. Dumnezeu să-i dea sănătate! Despre Aneta Țîru, este o personalitate care ne-a prezentat, până la această dată, câteva lucrări interesante. Interesante sunt cele lucrări care pot fi puse în scenă. Se poate vorbi mult de activitatea dnei Aneta, chiar și în această nuvelă unde este vorba despre Ilie pescarul și imaginația bunicului, trecerea dintr-un plan în altul. Îi mulțumesc dnei Aneta și o felicit!” (Costică Drîstaru)
Sâmbătă, 26 ianuarie, începând cu ora 11:00, lectorul de serviciu al ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Paulina Georgescu. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share