Propoziții pretențioase – Arili


Venea o aromă de gogoși…. Și-n aerul de Buda ți se-nfurcă-n nări năucitor.
Probabil de aceea am avut acel moment de pierdere și-n loc să execut ultima lipitură de jgheab m-am trezit cu picioarele atârnate-n văzduhul mocănesc, pipăind aerul inutil cu vârfurle adidașilor după scară. Plutea jumătate de corp imponderabil cu speranța că va mai rămâne întreg până la imperativa salvare de contact cu cimentul după o posibilă iminentă cădere. Mă durea-n argus de la contactul brusc cu fierul cârligului din apropierea îmbinării, de greutatea corpului, coatele prinseseră arici și-mi furnicau palmele, gura-mi devenise aridă, barba se-nțepenise-n ciubucul ulucului…. Am rezistat câteva secunde până când, el știe cum a reușit, frate-miu m-a repus pe linia de plutire, aducându-mă cu membrele inferioare pe… treptele urcătoarei la mantinela… coperișului, cea care a decis că locul ei este sub bazie și nu peste ea, acolo unde-i stă bine. ,,Te-am prins!’ El de sus, fiindcă tata era la taclale cu ,,vestita” bucătăreasă, o stimabilă doamnă deplasată-n longitudine și latitudine câteva grade și… kilometri-nspre ecuator, lângă termele lui Traian. Gazda. Bunică în grija căreia o mogâldeață de băiat își exersa pașii pe strămoșeasca glie a… hăt! antecesorilor săi. Și-avea tot sprijinul, între verbalii araci, fosta șefă de meniu politic – ne povestise cu emfază epopeea alimentară pe la cantinele elitelor comuniste și după, prin cherhanalele neoideologiilor -, pusese câteva proptele italo-latine țâncului: ,,Venico, Pa-o-lo!” (Așa auzii, așa vă spui!) Româncă, deci. Apusă. Ca limba-i, ca portu-i, ca mentalitățile lipsă, doar nevoi primare: de bani, bani și de restul….
Râdeam. Momente de răscruce persiflate, națiunea româno-universală abia se înfiripa, dând nu mai târziu de azi cetățeni fără os dacic, cu pretenții ciudate la teritoriu și apartenență etnică de peste toate hotarele.
Ne-a trecut repede de ,,italieni” de-știa de arară toată câmpia europeană, peticiți în fund acolo, la țiplă în rarele ocazii când le mai făceau vânt în vacanță țările adoptive, după primii trei ani le-am citit biografiile de import, rămăseseră aceleași. Unii se autodenunțau. La Dărâmați, în fundul uliței principale, pe ultima ulicioară, înainte de ogoarele satului, ne-am învoit să învelim atât prelungirea casei principale, cât și garajul cu scurgeri pentru apa de ploaie. Toate normale, țoalele de muncă erau la fel de îmbâcsite de praf și mirosuri…, uuu, mamă!, dacă apuci să inspiri primul damf la scoaterea din pungă, sunt șanse de leșin, masa confecționată din capete de scândură, tabla depusă peste, suișurile, pregătirile pentru montaj – C-așa se zice acum. Noi o ,,băteam” -, atenție sporită la detalii. Perturbată de-un nenic, instalat pe-o buturugă. Am mai narat chestiunea, a fost de pomină vaierul continuu, alungat de ici-acolo prin curtea în construcție de fiica-stăpână, disperată până la dezvăluirea că toată munculița ei de un deceniu se risipise pe un gard, ce-i drept după moda anilor 2000, un garaj, șopronul refăcut și augumentat. Enervată cât să-și alunge cu vorba tatăl a cărui lăcrămație debuta cu o șuierătură de plămân și se termina ca la carte. Toată propoziția era compusă ,,inteligent”: ,,Ăștia mă omoară, mă!” C-un ,,mă” pe care apăsa vocala și-o prelungea până la următoarea respirație zgomotoasă.
Râdeau. De mine. Pe partea opusă intrării în…, posibil să fi fost chiar fundătură, cu două, trei sau mai multe sezoane în urmă, după niște ploi grozave, pusesem tablă pe un adaos de casă ,,supervizați” de un moșuleț silfid, c-un obicei la fel de ,,marcant”: tușea de parcă și-ar fi dat ultima suflare. De aceea, după, dar și atunci, de câte ori aveam accese de tuse și expectorații virulente de spută mă apelau cu ,,Nea Vasile”, după personajul omonim de strajă curții cu un ,,Huo” depus cu emfază înainte.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share