Propoziții pretențioase – Apida


Am scăpat ieftin. Nu ne-au văzut ochii mai mult de nouă ori câți inși are-o familie de…. Cu pielea întreagă și nervii netociți la maxim. De măslinele și anșoa lor hamsieacă să aibă parte cei ce le țin hangul și-i acceptă ca parteneri sociali viabili.
Ani de mumă mașteră. Greu găseai o foaie de tablă de calitate, greu te puteai lipi de-un pumn de țipirig, de-o apă tare – Am încercat și pe dracu’, și pe ta-su! Ne chinuisem să găsim formula ideală, poate-poate reușeam să obținem un decapant de zinc din derivați uzați ai acizilor azotici, din amina sau amida ordinară…. Eșecuri! -, imposibil să cumperi din comerț o bară de cositor c-un LP nefalsificat, bun de îmbinat două table fără să crape, mai ales la colțurile jgheaburilor unde riști să pui în pericol fie lucrătura antei, fie rezistența casei. Oho, câte n-au avut de suferit din astfel de… nimicuri. În cartierul ,,Zidari” au fost doar câte case vă menționasem de le-am dat târcoale, ultima din ,,bunăvoința” unui rom ,,de bine”. Ruga-te-ar unul să-i servești un neam, apuci să spui da, îți apune norocul și se ține scai ghinionul zile-n șir de parcă ți-a făcut farmece ghiuța. Mă apără, doamne! În zadar, prescrierea blestemului are termen ca la carte, nu se stinge nici măcar cu returnarea banilor mânjiți de ei…. Munciți de noi. Crezul tatii s-a dovedit nefondat, cei 500 de lei, rupți de la gura noastră cu rugăminți și regrete insurmontabile, au mărit declinul căruia destinul îi oferise o mână de ajutor: ne-a potopit cu o săptămână de ploaie.
Și vorbești singur după. Argat la… arapi, răsplătit cu… nimic, hrănit ca salaorii, obligat să le inspir frecventele arome, să le ascult idiomul și artiștii văitându-se…. Ți-ai dat arama pe față, Doamne! Mă arsei. Și te rogi să-și încuie cerul baierile, să pună lacăte pe stropul de ploaie și să dea soare. Și lucrări. Ași!
– De ce, tată, de ce i-ai dat banii? Am muncit de ne-au găsit dracii, ne-a și sucit…, că vrea tabla invers pusă. Și cu solzii lui cu tot, că-s prea mari, că….
– Să plece, de-aia i-am dat, să mă lase-n pace, să nu-l mai văd!
– Când ți-am zis să nu mergem, că luăm țeapă, ce-ai zis: ,,Lasă, mă, să-l servim, că e văr cu…, ne-a rugat…, e băiat bun!” Și ne plătește văr-su?
– Dă-i naibii! Gata! I-am dat eu. Și dacă nu vă convine….
Bunătatea astea ne-a dat bătăi de cap, filotimia exagerată a tatălui, nemeritată de multă clientelă, o slăbiciune plătită cu sudoarea noastră, des păgubitoare. Spuneam de nouă bătături călcate în tot atâtea vizite de lucru în oacheșul areal. Majoritatea cu probleme. Mai puțin vreo două, trei. La una chiar am râs la un moment dat. La muncă la… ,,arabi”, treacă-meargă. Trecusem peste ,,avantajul” cedat proprietarului, ne vedeam de ale noastre probleme: casă înaltă, cu etaj, preparare de scară, căutarea unor metode eficiente pentru așezarea jgheaburilor, măsuri de siguranță…. Angajatorul: angajatoare. O cunoștință mai veche din vremea lui 1992, achiziționasem de la ea un sintetizator fabricat de ruși. Nu mă mai știa. Începem, terminăm o parte. Ne anunță că pleacă în oraș după cumpărături. Continuăm. Se întoarce. Strigă de la poartă: ,,Mă, veniți unu să-mi deschideți poarta, că mă doare o țâțe!”
Să audă vecinii.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share