Fărădelegea lui Călin – O, moru’!


Picară bobii tot ca mine. Să le fac… ce?
Constat că managemental Codul Penal a suferit de lipsa sau preamulta diriguire a pasajelor, după cum arată, a avut sigur moașe multe la naștere: una i-a vrut capul înainte, alta picioarele, gâtul, ochii…. Dezordine totală înainte, dezordine și acum, nici terminologia nu se încadrează pe o scală, cu atât mai puțin zilele și nopțile de ,,reținere”. Să nu spun c-a năvălit, scurt, sinonimia peste…, ei, dânșii. Cu titlu de omor și explicație de ucidere de persoană, Art. 188, Al. 1, sancționat(ă) cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interdicții aferente, alese după sprânceana judelui. Al. 2 veșnic, pe tema încercării nereușite, în aceeași formă: ,,Tentativa se pedepsește.” Fără termene și ciuntiri comportamentale.
Moartea adusă altuia are într-adevăr felurite cauze, ceea ce relevă în continuare Codul, am totuși dubii că nuanța, în afara lezărilor letale accidentale, aduce beneficii societății și că este suficientă pentru însănătoșirea ei. Eradicarea unor astfel de apucături se face doar prin dispariția totală și definitivă din primplanul vieții cetățenești: om, mental și apucături. Discutăm despre omorul calificat, știut de majoritate, nestipulat variental-lingvistic aici ca în precedentul articol al lui 189, drept crimă, aducăcător-aducătoare de un maxim 25 de ani de detenție și un minim de 15. Opinând după alte reguli, ale aplicării legislative în bucătăriile adiacente – Curți de casație, constituționale -, interpretative, se pune praful pe fapte, mentalul colectiv fiind dispus să accepte ulterior ispășirii, și așa mică și redusă pentru ireproșabilitate în închisoare, la nivelul de jos al unui mediu…, adică: e bine atât, e suficient. Știți ce cred? Că tot ce găsiți aici îngăduitor, în Cod, este atins de relativitate în sensul cel mai general, de teama ca eroarea, greșeala judecabilă să nu răzbată în primul rând la cei ce păstoresc fabricarea măcar a acestei legi, că ei înșiși sunt… infractori, altfel radicalitatea și susținerea ei fermă, de-acum într-o mie de ani, ar fi aplicat drastice măsuri. ,,Cu premeditare” – Al. 1, lit. a) – este de-ajuns să închizi făptașul până la ultima lui suflare, oricât ar fi fost victima de mașteră și nocivă. Ce mi-e dorință ucigașă înfiripată pentru nu-ș’ ce chestiune nepalpabilă, ce mi-e interesul material, cumulam ambele litere: premeditat cu sau fără interes material. Lit. c) și d) au aceeași matcă: sustragere, ascundere, înlesnire – de la pedeapsă și altă infracțiune. Voiam izolarea totală tocmai pentru un paragraf ca lit. e): să nu mai facă obiectul unui nou text și unei noi posibilități de suprimare un ins deja ,,calificat”, să i se ridice doar cu cinci ani limitele detenționare. Cel puțin nu în interiorul unei astfel de încadrări, parte specială denumită la Capitolul I ,,Infracțiuni contra vieții”. Împerecherea poate continua la lit. f) și g), încadrabil ,,neomul” pentru mai mult de două persoane trimise pe altă lume, respectiv o femeie gravidă, care, l-a drept vorbind, tot ,,mai multe” sunt. Mai am o chestie cu discriminarea, dar treacă-meargă. La urmă cruzimile înfierabile. Și tentativa, însă tot din gură.
Mai…. Schimb de vocabule: ucidere la cererea victimei. Suntem în urmă. Dacă tot i s-a pus un nume, iar conținutul Art. 190 nu depășește cadrul medical, ar fi meritat măcar să fie amintit: eutanasie. Doctor, prieten, cunoștință, un oarecare, tot același lucru-l fac. Că se dau de la 1 la 5 ani….
Nu confund licitul cu nelegalul, asta cred când dezbrac faptele de orice alte încercări de criterizare. Determinarea sinuciderii sau înlesnirea ei. Despre…. Eu le văd diferit. Doar un exemplu: ,,În locul tău m-aș arunca de la etaj!; Cât să fie până jos? În două secunde nu mai simți nimic! Pui piciorul pe pervaz, închizi ochii și eu te-mping…” Una este să trăncănești într-o doară, să tot pisezi insul că nu mai are ce căuta în lume și alta să îi și explici cum, cât, când…. Relele influențe au niște limite, până la 7 ani ,,normalul”, până la 10 pentru minori de 13-18 ani ori indivizi cu discenământ diminuat, până la 20 pentru sub 13 ani sau pentru persoane care nu și-au dat seama de consecințe sau n-au putut să le controleze. Pentru nereușită toate-s înjumătățite. (Art. 191)
Uite că se pot separa situațiile în cazul uciderii din culpă: Al. 1 dă verdict de cinci ani, limita superioară; Al. 2 mărește la 7 ani ,,… ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale…” și adaugă un spor, fiindcă apar în situația de față, atât uciderea, cât și încălcare legislativo-normativă, ca în cazul concursului de infracțiuni; Al. 3 pune încă jumătate dacă victimele-s două sau mai multe.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share