Fărădelegea lui Călin – Libertate-or…


Orice nimic să constituie atentat la…?
Rămân la ideile deja formate, doar îngrădirea mișcărilor unui ins, fără să fie-n pușcărie sau armată, pot fi adăugate la infracțiunile contra libertății, celelalte, rămasele șantajul și hărțuirea, meritau o altă abordare, de felul tentativei. Cum se poate dovedi că scopul dobândirii ,,… în mod injust…” a unui folos nepatrimonial impune strict reținerea persoanei și forțarea executării, sau nu, după textul original al Art. 207? Mai curând, mai directă abordarea cu ,,darea în gât” a unei fapte la Al. 2, pedepsită, dar ciudată din mai multe motive: ,,… se sancționează amenințarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată ori pentru un membru de familie al acesteia…” Fantasmagorii – Greșisem zilele trecute trecându-le la …gonii, cu toate că forma lipsă din dicționar este nedreaptă, ,,originea fantasmei” duce direct la sensul irealului. A, puteam să le spun fantasmatice, însă am o împiedicare la pronunțare ce mă obligă la limbarniță specială. – proferate, cine să le creadă? Doar cei ce se îndoiesc de realitate suficient cât să înghită bazaconiile. Ar trebui să închidem producătorii de filme SF, să le luăm gâtul pentru o idee afișată chiar în spațiul public. Imaginar înseamnă multe, în primul rând că sălășuiește numai într-o minte, stând pitită în deplinătatea ei doar acolo, închipuindu-și cel căruia i se dezvăluie orice. Bune și deloc bune. Judecând în continuare, unde se produce lezarea? Revin cu partea omisă de la Al. 1, fiindcă tot de șantaj discutăm, acesta de aici, ce nu coincide cu cel din lexic: ,,… să sufere ceva…” Păi dacă nu avem nimic care vatămă, cum împingi la chin o persoană? Simplu, adopți din dex adaosul ,,prin violență”. Și-așa îndreptarăm omisiunea.
,,Stare de temere”, nu infracțiune contra libertății, asta induce principala definire a hărțuirii, la Al. 1, întărită la Al. 2, Art. 208.
Nefertitio, la pârnaie! Și-acum ‘șpe mii de ani, și azi chestia cu robia e la fel de nenormală, neumană, și-ar trebui lângă cele 10×365 de zile sau 10x12x30 de zile, după anul Codului Penal, o sumă de bani plătibilă neomului până-n ultima clipită de viață. (Art. 209)
Nu văd vulnerabilitatea din titlul Capitolului VII la Art. 210, predispoziția unei tipologii anume la ținut sub bici, se putea îngloba în Art. 211, articol ce repetă identic parte din exprimare: ,,Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea…” În situația minorilor exploatați. Ce nu înțelege conținutul celui de-al doilea este că anteriorul cuprinde o itemizare pe litere, a, b și c unde la final, în coroborare, practică o corecție de 3-10 ani, astfel, citarea, folosirea întregului Al. 1 al Art. 210 la Art. 211, Al. 2, lit. a este nepotrivită, se cer pentru trafic…, etc 5-12 ani, aceeași condamnare nimerindu-se la lit. b, omoloagă Al. 2 din 210. Identice sunt Al. 3 la ambele articole: ,,Consimțământul persoanei victimă a traficului nu constituie cauză justificativă.”
,,Fapta de a supune o persoană…” Aș da orice să mi se enumere ce alte cazuri legale există pentru această supușenie, exceptând pușcăriașii și cei din sistemul militarizat. Bineînțeles, cele referitoare la muncă împotriva voinței sau obligatorie.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share