Fărădelegea lui Călin – De lăsare


Ultimul tiv tras Codului Penal întărește un crez de demult devenit biblie: legislația stă sub semnul ghinionului.
Arar se întâmplă să-mi scape un așa amănunt picant precum data consolidării legii penale de căpătâi infracțiunii: 13 August 2018. O fi fost înțeleaptă alegerea zilei, o fi fost noaptea plină de stele căzătoare motivul, greu de dat un răspuns cert. Știu însă un lucru: amenajarea spațiului locativ pentru articole a avut parte de un designer nepriceput, ba a pus prea mult, ba prea puțin, ori și-a depășit viziunile făcând alegeri nepotrivite pentru fapte și făptași, alipind sau despărțindu-le după o criterizare ciudată. Trecând la particula de bază, cuvântul, dezastrul se amplifică, explicațiile, definirile, dar mai cu seamă titlurile sunt scăpate de sub controlul lingual comprehensibil. Să-mi spuneți ce credeți despre ,,Lăsarea fără ajutor a unei persoane aflate în dificultate”, ,,motto”-ul Art. 203. Sună așa, a amiciție, chiar conjuncturală, abandonată, poate dintr-un moft, poate…. Conform Al. 1, ,,Omisiunea de a da ajutorul necesar sau de a anunța autoritățile…” capătă o… nemeritată amendă sau închisoare de cel mult un an. Nici măcar aici, în dezvoltarea ideii, nu se încearcă repararea ,,românismului popular” sintagmologic prin înlocuirea cu ,,neacordarea ajutorului”. Textul ar fi căpătat oarece prestanță, iar posibilitatea unei ambiguități s-ar fi redus la zero. Există și două disfuncții aici, pe lângă faptul de-a avea încadrat acest articol, dimpreună cu următorul, în cel mai scurt Capitol, cu număr 5, nedezbătute: prima cu referire la dovedirea infracțiunii – avem doar doi participanți: cine pe cine?; a doua, viabilă, un terț sau mai mulți, nemenționat(ți), martor(i) la nerespectarea ,,contractului” cetățătenesc moral cu societatea, el (ei) însuși(șiși) pasibili de pedeapsă pentru ,,neglijeță”. Identică situația la Al. 2: cine poate constata că prezumtivul salvator – de la moarte, vătămare și sănătate în pericol – s-a expus pe sine la cele puse în cârca periclitatului, astfel încât culpa să-i fie ridicată definitiv?
Repetiții inutile și incomplete. Iar ca la școală: ,,Ce se celebrează pe 1 decembrie? Pe 1 decembrie se celebrează…” Antet – Împiedicarea ajutorului; Alineat – Împiedicarea intervenției ajutoarelor pentru salvarea…. Corect totuși, nu de teapa anteriorului, dotat cu trei protagoniști gata să declare 2 la unu cât și ce este veridic.
Capitolele VI și VII s-ar fi pretat la aceeași categorisire, mai ales că sunt în stare de interdependență, lipsirea de libertate precede traficul și exploatarea persoanelor, fie sau nu vulnerabile, oricare aflat în ingrata postură tot simte un dram de teamă, o amenințare. În cuprinsul Cap. VI intră patru articole, dintre care doar primul, 205, are legătură directă cu infracțiunile contra libertății persoane, la care avem adăugată expresia ,,în mod ilegal”. Cealaltă variantă, licită, este posibilă? Mmmm…, nu. După câte îmi amintesc, articolul dintâi spune că ce nu-i în Cod, nu are parte de pedeapsă. Să fim serioși, nu era necesară, ,,Lipsirea de libertate” era suficientă, se subînțelegea neapartența faptei la cele bune. Puțină închisoare, de la 1 la 7 ani. Al. 2 face lumină și-mi servește de probă la dosar în susținerea celor iterate mai sus: lipsire…= ,,… răpirea unei persoane aflate în imposibilitatea de a-și exprima voința ori de a se apăra.”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share