Fărădelegea lui Călin – Descriptio… bolnave


Mă-mping gândurile necurate la-ntrebări îndrăznețe. Și răspunsuri vulgare.
O iau pe partea asta sensibilă. Auzi, cucoană lege, care să fie actul cela diferit de-al Art. 218, că le enumerași pe toate, inclusiv cele două părți de-s mai vecine ,,atacate” cu… altceva? Că de închipuit poți gândi la multe, da’ aia… n-are unde-n alte părți. Însă greșești și aici când faci referință doar la unul, oricare-ar fi cele de nu ni le destăinui, când ai ca reper o sumedenie și posibilități gârlă de atribuit, folosești pluralul. Este copy-paste Art. 219, singura diferență ,,majoră” reprezentând-o cifra ce ține la răcoare ,,pofticioșii”. Cifrele. Și constatarea că ante și post ,,astelalte”, dacă ți se năzare și de căile ,,normale” te-ntorci la viol, așa e doar agresiune sexuală.
Tot 218 a avut parte de un recurs ce a transformat membrul de familie în ,,rudă în linie directă frate sau soră” și a lăsat incestul, spun ei că-l găsim pe la Art. 377, ca raport sexual consimțit, desființând concursul de infracțiuni dacă avem și-un viol lângă el. Prin urmare, ori unul, ori altul.
Ce ziceți de ,,nebuna” asta? Vrea să scoată victima puțin părtașă la nesănătatea mintală a celui trecut de 18 ani. Să cam vedeți de ce mă îngrijorează ,,capul doamnei” Cod Penal. În primul rând fiindcă împarte după o voie aleatorie minorii, folosindu-se de două vârste la care ăștia micii n-au nici buletin, nu-s nici trecuți bine de băncile anul întâi de liceu: 13, respectiv 15. Apoi pentru condamnările unde se adună ca vinovăție tot ce vă vine-n…: 13-15 ani – 1-5 ani detenție; mai puțin de 13 ani – 2-7 ani; 15-18 ani – 2-7 ani, cu amendamente patru, două cu referiri la aparteneța familială, primul – ,,minorul este membru de familie al majorului”, secundul – ,,minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului…”, abuzuri, vulnerabilități…, ultimele…, sunt cu totul alte fapte. E revoltător să se includă două infracțiuni pasibile în sine de pedepse, fără să constituie măcar circumstanțe agravante și să se aplice ceea ce s-a tot spus: una-n plus, supliment de închisoare. Nici urmă. Și-s ambele de neiertat: punerea în pericol a vieții minorului și producerea de materiale pornografice. Al. 4 al acestui articol, 220, e tras la indigo ca precedentul, dar a scos apartenența la familia majorului, a rămas numai termenul ,,familie” și bagă la zdup c-un țâr mai multicel: 3-10 ani. Internare! Nifon! Al. 5 proclamă: ,,… nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani”. Cum ar veni el 18 și o zi, ea 15 și două zile. Merge!
Art. 221 îmi dă senzația…. Fusese clar, pricepusem, constrângere, etc, însă aici se spune, iarăși chestia cu natura sexuală și altul…, ,,împotriva unui minor”. Să fie una și aceeași? Al. 2, față de citatul dat din recursul procurorului general, este scris corect, avem virhulă în linia directă și frate și soră. Uite că mă determină…. Da-mi fuge gândul la ecranizarea ,,Amintiri din copilărie” și-o să-i scot vinovați pe ei, părinții lui Nică, că deh, oameni erau și dânșii, dar… cu copiii de față, mai mare rușinea. Că azi îi mânca pușcăria, să se… în prezența unuia care n-a împlinit 13 ani? Nu se stipulează cum, treaz ori dormind e cam la fel. Alta este când determini să asiste la fel de fel de năzbâtii ieșite din comun și reprezentate pe scenă. (Al. 4)
13 este o scuză. Peste câțiva ani se va face 12, garantat. Minor mai minor ca minorul. O să le spună minori doar ălora de-s alăptați la sân în ritmul ăsta de ,,decădere”, astfel încât defecții la creier să ia o banală amendă sau maxim un an pentru propunerea de întâlnire cu scop final sexual. (Art. 222)
Mult prea puțin. Constatare prin comparație cu Art. 223 despre hărțuire sexuală. Tot atât merită?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share