Cenaclul Alexandru Sihleanu – 1 Decembrie 2018


LA CEAS ANIVERSAR

Sâmbătă, 1 Decembrie, ședința Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, a debutat, la cafeaua literară, în ziua prăznuirii Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, cu „Imnul orașului Râmnicu Sărat”, versuri Matincă Costea, muzică Manea Agheană, „Trăiască România”, versuri Ion Nicolescu, muzică Nicu Alifantis, interpretare, voce și chitară, invitatul special Manea Agheană și… alte câteva cântece patriotice, și… aplauze pentru prezența și prestația trubadurului Manea Agheană, care a făcut eforturi deosebite pentru a fi alături e noi în această zi sfântă pentru poporul român. Prezența și cântecele lui au însuflețit atmosfera. Dumnezeu să-l ocrotească pentru a ne bucura de prezența lui!
Au contribuit la realizarea festivă a ședinței:
Matincă Costea, cu un moment de divertisment pe două monologuri: „Fotbalul este de vină” și „Povestea unui pui”, semnate Matincă Costea, un pamflet culegere, „Țara noastră” și a recitat două poezii: Hora Unirii de Victor Tulbure și Înalță-te frumoasă țară, creație proprie: „Pe plaiul românesc domnește cântul/ Născut în minunata primăvară, Că an de an noi ți-am schimbat veșmântul,/ Înalță-te frumoasă țară!// Din vârf de Caraiman la țărmul mării, Ți-am semănat în glia legendară/ Cetăți ce strălucesc în largul zării,/ Înalță-te frumoasă țară!”
Vasile Ghinea a recitat Doina de Mihai Eminescu: „De la Nistru pân’ Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a…” A prezentat și o culegere de glume de la „Radio Erevan, care au rămas la fel de populare și în prezent. Ex: „Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Ce ar trebui să facem mai întâi dacă brusc simțim dorința de a munci? Radio Erevan răspunde: Doar odihniți-vă un pic pe canapea. Va trece.” ,,Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Este posibil să construim socialismul în Elveția? Radio Erevan răspunde: Da, dar de ce, ne-au făcut elvețienii ceva rău?” ,,Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este durata zilei de lucru într-o țară socialistă? Radio Erevan răspunde: Desigur, este o zi de muncă de opt ore:de la opt a.m. la opt p.m.”
Dumitru Hangu: Centenarul Marii Uniri (1918-2018) Mari personalități – 1 Decembrie 2018
În ziarul Timpul din 1878, Mihai Eminescu deplângea soarta tragică a basarabenilor ocupați de către imperiul rusesc: „Administrația, biserica și școala sunt cu desăvârșire rusești, încât este oprit a cânta în ziua de Paști Hristos a Înviat! în românește. Nimic în limba românească nu se poate scrie… ba oamenii de condiție se feresc a vorbi în casă românește, pentru ca nu cumva o slugă să nu-i denunțe. Biserica Ortodoxă : Maica neamului nostru strămoșesc (Mihai Eminescu). Limba română este Patria mea (Nichita Stănescu). Suflați colbul de pe cronici și faceți să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi. (Alexandru Vlahuță) Acesta scria în ziarul Românul nr.31/1918 următoarele cuvinte: Gândul mă duce pe cel mai înalt vârf al Carpaților noștri – îmi fac ochii roată și toate podoabele țării mele se dezvelesc într-o lumină de vis, toată mândria Doinei – țara, din țările Tisei până la Marea cea Mare, iat-o întreagă și lămurită… Poate că niciodată n-a încăput atâta fericire în hotarele țării ce s-a chemat cândva Dacia Felix. Preotul poet Alexei Mateevici (1888 – 1917) din Basarabia considera limba română ca fiind cea mai mare comoară. Limba noastră (imn) Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată// Limba noastră-i foc, ce arde/ Într-un neam, ce fără veste/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i frunză verde,/ Zbuciumul din codrii veșnici,/ Nistrul lin, ce-n valuri pierde/ Al luceferilor sfeșnici./ Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată. Miron Cristea, episcopul ortodox de Caransebeș, devenit în anul 1925 primul patriarh al României, considerat Patriarhul Marii Uniri, la 1 Decembrie 1918, de la tribuna Adunării Naționale spunea cu tărie: Unirea cu scumpa noastră Românie… simt astăzi prin glasul nostru unanim că vom deschide larg, pentru totdeauna, porțile Carpaților, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viață românească. La finalul discursului, episcopul a încheiat în trei cuvinte: Până la Tisa! Amin. La înfăptuirea marețului act de la 1 Decembrie 1918, un rol important l-a avut și episcopul greco-catolic Iuliu Hosu. Îndemnat de Iuliu Maniu el a aderat la mișcarea națională a românilor din Transilvania. El a dat citire Proclamației de Unire a Transilvaniei cu Patria Mamă România. Biroul de lucru al Adunării Naționale a avut trei președinți, doi erau episcopi: Ioan Papp al Aradului și Demetriu Radu al Oradei. Al treilea octogenarul Gheorghe Pop de Băsești și-a încheiat discursul cu rugăciunea: Acum slobozește pe robul tău, Stăpâne… că văzură ochii mei mântuirea. De acum pot muri fericit, căci am văzut marele ideal al Unirii împlinit. Primul raport a fost citit de către Vasile Goldiș, care a prezentat Declarația de Unire a Transilvaniei cu România. Într-un discurs rostit de Nicolae Titulescu la 4 mai 1915, când toată lumea se pregătea pentru marele război mondial, ilustrul diplomat a afirmat următoarele: Din împrejurările de azi, România trebuie să iasă întreagă și mare. România nu poate fi întreagă fără Ardeal. România nu poate fi mare fără jertfă. Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața. 27 martie/ 9 aprilie 1918, după anunțarea rezultatului votului din Sfatul Țării, în cadrul ședinței solemne pentru unirea Basarabiei cu Țara Mamă România, de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, Alexandru Marghiloman, primul ministru al României, invitat la tribună a declarat: În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I, iau act de Unirea Basarabiei cu România, de aici în veci și în veci! Trăiasă România Mare! 24 august/ 6 sept 1918, se creează la Paris Consiliul Național Român Provizoriu, care pe 20 sept/ 3 oct 1918 a proclamat formarea Consiliului Național al Unității Române, organ reprezentativ, avându-i în conducere pe Tache Ionescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, dr. Constantin Angelescu și Ioan Th. Florescu. Ion I.C. Brătianu (1864 – 1927) în calitate de prim-ministru, după moartea Regelui Carol I, 27 sept. 1914, s-a implicat foarte mult în politica externă a României, devenind figura centrală a vieții politice. A condus delegația română la Conferința de Pace de la Versailles. Prin diplomația care-l caracteriza, a militat în fața Puterilor Centrale pentru reîntregirea teritoriului României Mari. A fost prezent în toate demersurile Marii Uniri. Mari personalități ce și-au adus aportul la înfăptuirea Marii Uniri din 1 Decembrie 1918: Vasile Stoica la 22 iunie/ 5 iulie 1918 înființează la Washington Liga Națională Română. Vasile Goldiș a făcut parte din Partidul Național Român, organ provizoriu de conducere a Transilvaniei. A rostit cuvântarea solemnă la 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Națională, în Sala Casinei Militare de la Alba Iulia, în prezența a 1228 de delegați (deputați) aleși. Iuliu Maniu un susținător important a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. Tache Ionescu, supranumit Gura de aur a politicii românești. Ion Pelivan, împreună cu C. Stere, a fondat primul ziar în limba română Basarabia. Iancu Flondor un erou al Unirii Bucovinei cu România, a inființat la Cernăuți ziarul Dreptatea. Nicolae Iorga a spus: Cu adâncă recunoștință mulțumim omului întreg și neînfricatului român Iancu Flondor. Ion Nistor născut la 4 august 1876 în satul Bivolărie de lângă Mănăstirea Putna, istoric, a redactat actul Unirii Bucovinei cu România. Episcopul Ioan Ignatie Papp, pentru el anul 1918 a fost un an de pururi glorie. Și câteva epigrame: (Centenarul Marii Uniri) Centenarul a tecut,/ Noi privim spre viitor,/ Pacea-i sabie și scut,/ Pentr-un stat… nemuritor! (Geopolitică) Guvernanții nu știu bine,/ Sigur, lor nu li s-a spus!/ Noi fiind un stat în sine,/ Răsăritul … îi apus. (Lipsă de succesiune) S-a făcut Marea Unire/ De mari bărbați ce-au fost fruntași,/ Dar s-a stins a lor mărire,/ Că n-au lăsat în loc urmași. (Speranțe în centenar) Centenarul nu ne scapă/ Și nici marii patrioți./ Hoții teamă aveau de țeapă,/ Acum țeapa-i… pentru toți. (Atitudine în ziua centenarului) Azi românii cu mândrie,/ Își amintesc de centenar/ Și mai dau o bătălie/ La iarbă verde, la grătar!”
Trubadurul Manea Agheană și chitara sa, a însuflețit atmosfera cu cântece patriotice, în această zi cu dublă aniversare.
​Valeria Popa: (Aș putea) Nu-s poetă consacrată,/ Însă printre cei de rând,/ Am o inimă curată,/ Fapte mari eu port în gând.// Nu-s poetă consacrată,/ Dar în cugetu-mi și-n fire,/ Port iubire adevărată./ Duc cu mine a mea menire,/ De româncă și de fiică/ Iubitoare a României.// Și-aș putea la o adică,/ Fiindcă țara-mi este glie,/ Să consider că sunt stea./ Sunt purpura luminoasă/ Ce cuprinde țara mea.// Sunt lumină din lumină/ Țării mele pe pământ./ Sunt fiică a României/ Și-a pământului ei sfânt.”
Mihail Constantinescu: „Volumele Războiul nostru în note zilnice, vol I (1914-1916), vol II (1916-1917) și vol III (1917-1918) surprind entuziasmul lui Nicolae Iorga în fața eroismului ostașilor noștri în luptele din 1917 de pe frontul din Moldova, precum și în fața istoricului act al Marii Uniri din 1918, act pecetluit prin hotărârile plebiscitare de la Alba Iulia. ,,În cetatea ta poți fi ucis, dar nu învins.’ (Nicolae Iorga) Și din acest punct de vedere Vrancea era un cuib de cântece, un izvor de legende, pentru că satele erau atât de înrădăcinate în trecutul țării țesut din aceste legende. ,,La început țara noastră a fost o țară de sate” (Geo Bogza). Fiecare venit dintr-un sat. Avem în minte eroicul Voievod Mihai Viteazul, domn al Țării Românești prin moștenire, al Moldovei prin izgonirea unui nemernic, al Transilvaniei prin sabie. Dacă ne raportăm la Miron Costin, cu De neamul moldovenilor, ,,… hotarele Daciei despre răsărit este Nistrul, iar despre Amiazăzi Marea Neagră și Dunărea, despre Apus Panonia, iar spre Miazănoapte Moravia și Podolia în Crăiea Leșească.” O samă de istorici dau și Podolia, și câmpia peste Nistru. La mulți ani, România Mare!”
Nicolae Constantinescu: „(Unire) Steaguri,/ Futurând,/ Unire e scris/ Pe o filă de carte./ În horă,/ Ne dăm mâna/ Cântând:/ Unire lui Cuza!/ Unire să fie!”
Aneta Pioară, în costum popular: „Trăim azi, o zi mare, înălțătoare – o sută de ani de la înfăptuirea visului de veacuri a românilor și anume Marea Unire. Deoarece antivorbitorii au punctat momentele, când și cum s-a reușit acest mare act istoric și ce personalități de seamă și-au adus aportul la înfăptuirea acestui vis, eu voi completa momentul de sărbătoare cu lecturarea unei poezii dedicate Marii Uniri și două cântece patriotice care marchează această zi: „(Imnul Unirii) Să ne unim din nou cu toții,/ Să ne-frățim cu frații și nepoții./ Românii nicicând n-au uitat/ Poporul la Alba adunat.// Să desenăm aceeași hartă/ Și să avem aceeași soartă./ Românii nicicând n-au uitat/ Poporul la Alba adunat.// Avem cu toți un legământ,/ Făcut cu străbunii din mormânt./ Românii nicicând n-au uitat/ Poporul la Alba adunat.// Să ștergem hotarul dintre frați,/ De dușmani să nu mai fim călcați./ Românii nicicând n-au uitat/ Poporul la Alba adunat.” ;
Mihai Doina: „Azi este 1 Decembrie? Deci, este Ziua Națională a României și încă o sărbătoare unicat: Centenarul Marii Uniri. Țara toată este îmbrățișată, sărutată, lăudată, periată. Romanii își dau mâna și se prind în horă, după datina străbună. Țării îi sunt iertate toate păcatele (cu voie sau fără voie), păcate făcute de ea sau de alții pentru ea. Ce bine era dacă 1 Decembrie ar fi tot anul! Dar de mâine și până la următorul 1 Decembrie, România este luată la șuturi, călcată în picioare, urechiată, vândută, etc. Românii se pietruiesc între ei. Suntem o țară de piatră, suntem un popor împietrit; suntem pietre vorbitoare (expresie auzită la TV). În viitor vom deveni nisip, nisip mișcător. Pietrele vor fi măcinate de ape, vânturi, arșiță și ger. Și atunci nu vom mai putea striga: Trăiască poporul român! 1 Decembrie 1918 reprezintă prima zi a istoriei moderne a României: deci, este Ziua festivă aniversară a sa. Noi cum o sărbătorim? La Cenaclul Alexandru Sihleanu, muncind! La orice sărbătoare este păcat să muncim. Dar în România nu se mai muncește decât în sărbători. Marea Unire s-a realizat în timpul domniei Regelui Ferdinand. Dar de el nu ne amintim… De ce? Pentru că e rege! Însă el a fost în fruntea țării când s-a creat mărețul act istoric. Marea Unire, repet și accentuez, s-a desăvârșit în timpul domniei Regelui Ferdinand. Majestatea Sa a fost exclus din Casa de Hohenzollern pentru că a condus România, alături Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia) împotriva țării sale de origine, Germania. Istoricii îl numesc Ferdinand cel Loial sau Ferdinand Întregitorul. El, regele Ferdinand, emite decretul de unire a Transilvaniei cu vechea Românie. Ședința de azi a Cenaclului Alexandru Sihleanu o consider ca parte a acțiunilor festive din Râmnicu Sărat dedicat celor două istorice sărbători. La mulți ani, dvs și celor dragi! La mulți ani România!”
Georgeta Iuga: „(Acasă România) Gătită ești ca o mirească/ Și pe pământ o dulce casă,/ Țara mea de zei aleasă,/ Mă-nchin și îți sărut obrazul/ Și mâna ți-o sărut, e cazul,/ Patrie verde ca topazul/ Istoria-ți e sfânt tezaur,/ Din sânge făurit-au laur/ Români viteji, suflet de aur,/ Ai cea mai mare bogăție,/ Români frumoși, isteți, se știe,/ Harnici și buni, de omenie!”
Ultimul cuvânt l-a avut muzica patriotică. Invitatul special Manea Agheană și chitara lui, s-a întrecut pe sine. Dumnezeu să-i dea sănătate!
Sâmbătă, 08 decembrie, începând cu ora 11:00, lectorul ședinței Cenaclului literar-artistic „Alexandru Sihleanu” va fi Georgeta Iuga. Vă așteptăm, cu drag!

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share