Propoziții pretențioase – Angli


Șmecherie mare scrisul, exact când inspirația pare să dea rateuri un singur cuvânt deblochează situația și să te ții apoi!
Când a apărut căsuța din colțul nordic al Școlii nr. 1 o pot spune doar ei, piticii, cei ce-au cumpărat ce construiseră deja alții și-au reamenajat și adăugat ei. Pitici…, oameni normali, dar reduși cu o zece sau două de centimetri, ambii, părinții, ocupând la un moment dat, probabil deodată cu ,,împroprietărirea”, un post de îngrijitoare și unul de fochist. Ditai serviciul pentru două mâini de carne, la o săritură de gard. Halal! Tot în același an sau la cel mult unul distanță de Buzoieni ne-am călărit nițel peste ce avea să devină hulubar, că deh, cât este să arunci un pumn de grăunțe și să supraveghezi din curtea școlii o ceată de porumbei? Totuși, să pui cărămidă peste cărămidă înălțate cât o casă e puțin cam mult pentru păsăretul voiajor, colo doi metri, nu opt, nouă, o cușcă, două deasupra unui coteț, nu jumătate de casă. Pentru cei ce mai au obiceiul să bată cu piciorul străzile, dacă nu știu, un ,,edificiu” asemănător, poziționat identic, se găsește aproape de capătul lui Matei Basarab, aparținând unui personaj celebru, Canti, antenarul, dar după presupunerile mele nu pentru a-și anina columbofilia-n el, ci cu destinație canină. Aoleo! Da-s unici? Ba! Unii-s în stare de mult mai mult, godacilor să le cate-n… șorici.
Primul coteț, ridicat cu înțelepciunea începătorului, l-am vrut țeapăn: un piculeț de platformă cimentată, chirpici de pământ frământați pe islazul Bălăceanului, patru fiare pentru țarc, o plăsucă, un cadru metalic încropit din țevile toate din bătătură și ce-a mai rămas pentru acoperiș după demolarea celui vechi. Lipsea doar porcul.
Îl lăsăm pe-al meu. La meserie nu întotdeauna știi la ce mergi, mai ales când tata este cel ce se înțelege la preț și celelalte mici amănunte necesare, unele de nevoie, altele în virtutea obișnuinței. ,,Mergem să-nvelim o casă!” Te amuzi de atâta mister și mustăcești. De la el probabil meteahna de-a răspunde evaziv: ,,Prin-mprejur…” Unde, cum arată, ce cantitate, cât durează – relativități. La Podgoria, în patru ape, vreo 40 de foi, într-o zi. Locația da, pantele… mda, pe-acolo și tabla, dar cam grosuță, pe vremea aceea de toamnă două zile. Părea cel puțin un mic atelier, dacă nu cumva o bucătărie și o cramă cu verandă. Ași, casă la grohăici! Uite dom’le, n-au sărmanii odăi ca astea cu ușile mai înalte de statul unui om răsărit, cu sistem de apă, canalizare, curent electric…. Bolțari, cimenturi, fundație și centură, geamuri.
Simple observații. De depus în anale cu miile. Niciodată nu mi-a păsat câtuși de puțin cine, cu ce se ocupă, de ce dărâmă, reface, repară, ridică, poate, palat. Nici vouă să nu. Aprob doar soluțiile viabile pentr-un final fericit. Vorba tatălui: ,,Să vă fie de bine și s-o stăpâniți sănătoși!”

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share