Fărădelegea lui Călin – Luăm valiza și plecăm…


De antrenament, de aducere aminte, gratuit.
Păi cum altfel? Și să vrei, statul, legea, în spețele-i, nu te mai lasă. Împăcăciunea este din start refuzată, termen, des folosit de omul de rând, și acțiune, împăcarea licită are loc doar condiționată de sesizarea din oficiu. Se pun în mișcare rotițele avocato-procurărești, li se permite protagoniștilor, victimă și victimizator, să-și dea mâna prietenește, altfel… adio și n-am (alte) cuvinte….
Un țâr divagație. Culegerea textului Codului Penal surprinde uneori și… revelează. În sine, după cum am tot punctat, oferă informații diverse despre procedeele generale de ghidaj în cazul călcăturilor strâmbe, aveam de gând să spun procedură și m-am răzgândit din același motiv pentru care am clamat disfuncțiile lexicale. N-am băgat de seamă că asteriscurile, numeroase, sunt practic statul de plată al Curții Constituționale, Înaltei Curți de Casație și Justiție și celor legați direct de ele, procurori generali, avocați ai poporului…. Pentru întâia dată am realizat că se muncește și pe-acolo. Prin preajma acestui articol, 159, am găsit o sesizare către dânșii de la tribunalul sau parchetul general de la Pătârlagele. Vă închipuiți mirarea: mici, mici, dar nu chiar atât.
Sunt totuși martor și-al altor tipuri de uimire. AL.1 începe cu ,,… poate interveni în cazul…”, bineînțeles pentru împăcare și sesizare din oficiu, și finalizează ,,… dacă legea o cere în mod expres.” Poate, dar nu obligă. Alineatul. Însă decizia Înaltei… hotărăște nu întocmai: ,,… nu operează decât în cazul infracțiunilor în care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu…” Atunci, măi…, halal de voi, interpreților! Revin asupra opreliștii anterioare, și-n numele existenței Codului de procedură penală cer câte unul de fiecare, spre buna noastră conduită legic-mintală. Continuăm. Al. 2 merita locul întâi, ,,Împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.”, nicicum Al. 1, sau își putea menține poziția actuală făcând loc Al. 3: ,,Împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit…” Nu urmează ,,litigiul”, cum firesc cerea fraza, ci condiționarea de încetare a conflictului între părți de ,,… citirea actului de sesizare a instanței.” Am atâtea păreri despre aplicarea unor măsuri de care să se beneficieze…. Al. 3 a avut o problemă ce a ajuns pe masa CCR-ului, tocmai pentru faptul că, acolo, cu o zi, două, o săptămână, unii așteptau să pună capăt divergențelor, rezolvată cu includerea celor amintiți pe lista ,,privilegiaților”. Termenele le-am introdus eu, ele nu există în răspunsul oficial, de aceea considerațiile pe marginea largheții, ,,… se aplică tuturor inculpaților trimiși în judecată înainte de intrarea în vigoare a legii 286/2009…”, adică acest Cod Penal, sunt proaste. Într-un prim rând trebuia înaintată o perioadă, de la data de la data de, în al doilea era necesară specificarea ambelor părți implicate, nu doar trasul la răspundere. Al. 4 menționează cazurile persoanelor cu capacitate redusă sau lipsite de capacitate de exercițiu, înlocuite la masa împăcării de desemnații sau reprezentanții legali. Al. 5 lasă în suspensie situația persoanelor fizice participante la comiterea aceleiași fapte ca și persoana juridică, lăsând doar acesteia posibilitatea terminării conflictului. Se revine la Al. 6 cu sintagma ,,în mod corespunzător” ,,imprimată” pe pielea reprezentantului ,,… persoanei fizice vătămate…”, făptuitor al infracțiunii, trimis la Al. 4, Art. 158.
O, să nu uit! C-același lucru-l făcui și la jumătate. Trebuie să vă mulțumesc că accesați în continuare platforma Ziarului de Rîmnic și pentru răsfoirea acestui al 1000-lea articol sub iscălitură proprie.

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share