Fărădelegea lui Călin – Începem cu… sfârșitul


Inexorabil, inextricabil, inexpugnabil….
Imbatabili. E drept, Codul Penal nu-i abecedar, nici aritmetică, are totuși structura îndrumarului, este un manual, al relelor apucături și corecțiilor acestora. Nu spune nimeni că alfabetul nu se învață și de la coadă la cap, servesc însă oricărui neavizat x-urile limbii române, chiar unuia ce le învârte binișor pe… organul vorbirii, și nu vei scoate academicieni din dânșii. Din certații cu legea? Nici atât. Fie ei ditai profesorii universitari doctori docenți….
Se găsiră acum să dea curs formelor lexicale specifice părților ce stau de voie și nevoie în sălile de tribunal, detenție sau oriunde se trage linie și se verifică faptele de legitimitate. Deslușirea sosește abia acum, cu oarecare suficiență, aroganță amestecate cu prostie și lipsa celor patru ani de școală primară când încep să se contureze corect exprimările. Art. 172 poate fi combătut la orice oră: ,,Ori de câte ori legea penală folosește un termen sau o expresie dintre cele arătate în prezentul titlu, înțelesul acesteia este cel precăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.” Titlul X: ,,Înțelesul unor termeni și expresii în legea penală”. Ca să confruntăm datele. O repetiție inutilă – titlul cuprinde aceleași elemente uzate înaintea trimiterii; o frază mincinoasă – nu toate articolele își clarifică volumul de exprimări în succesoare; o gogomănie – nu există dispoziție scrisă pentru contrariu.
Și pornim iarăși ca la școală: a, m, ma, ma-ma. Legea penală – orice dispoziție cu caracter penal…. Chiar așa? Păi domnu’… îmi predase xilofon, xilorimbă, xerox, gherghef, gingie, chichiță, chefliu, cherchelit, chefal, chinez…. Ca prea se fac…. (Art. 173)
Și-am plâns că nu știu, că nu pot…. Că nu vreau o lege fără căpătâi, fără reguli deslușite, sucită de la coadă la cap. Infracțiune și săvârșire-mi erau necesare de la început, descâlcirea lor, de aceea revin cu Art. 1: ,,Al. 1 – Legea penală prevede faptele care constituie infracțiuni; Al. 2 – Nicio persoană nu poate fi sancționată penal pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală la data când a fost săvârșită.” Ca să se dea deștept, Codul Penal îmi servește două versiuni, săvârșire sau comitere, aservite infracțiunii, dar pică de tolomac când să-și aroge misiunea dicționar prin refolosirea ,,săvârșirii” pentru ,,… faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune…”, se terminaseră, bănuiesc, sinonimiile, iar la final oferă variantele incrimanatorii și autorii. Eu însumi, observați, caut metoda întârzierii cuvintelor identice, ei nu. Doar aici și acum încerc din nou reparația unui articol, 174, ca model pentru oricine se încumetă să pună umărul, măcar în joacă, la prefacerea literei legale. Original – ,,Prin săvârșirea unei infracțiuni sau comiterea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, preceum și participarea la comiterea acestora în calitate de coautor, instigator sau complice.” Propunere – ,,Prin săvârșirea unei infracțiuni se înțelege comiterea oricărei fapte, pedepsită de lege ca tentativă sau infracțiune consumată de către autor, coautor, instigator sau complice.” Mai puțină cerneală, mai multă….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share