Fărădelegea lui Călin – Dincolo de… noapte


– Nea Gogule, bag, bre, și io hârtia aia…?
Nea Gogu-i judecător. Tocmai ce-a primit vestea tristă că pensiile magistraților nu vor obține anul viitor o creștere de 50% și nici sporul de ,,toxicitate” nu se aplică. Așa că poate să-l trimită la…, are tot dreptul. Fane mai are de executat încă niște anișori. Cu toată supărarea, Gogu, într-un final, va trebui să accepte Art. 166 și să ia în seamă reabilitarea la cerere, după 4, 5, 7 sau cel mult 10 ani de ispășire în limite matematice ciudate, nicio funcție ,,decentă” nu trasează graficul, respectiv 2, 5, 10 ori pe viață, cu specificația ca momentul maxim să coincidă cu grațierea, termenul de prescripție sau liberarea condiționată. Despre morți, la Al. 2, doar de bine, dacă… ,,… evaluând comportarea condamnatului până la deces, apreciază că merită acest beneficiu.” Cine, mortul?
Am zis ca dânșii, potriveală nu-i. Art. 167 reamintește că reabilitările pornesc de când s-a finalizat executarea pedepsei principale, ceea ce induce, reiterez, inexistența unei vinovății singulare sau pedepse unice, i se pune în cârcă una, o ia și pe-a doua. Să numărăm pe degete prima literă a Al. 1 din Art. 166: 2 ani și o zi – este mai mare de 2 și mai mică de 5 – condamnarea, după 4 ani reabilitarea. Nu se spune nici la art. 165, nici la următorul de când începe calcularea acestora, fără precizarea că debutul se produce la finalul ispășirii oricine pornea de la prima zi de închisoare. Aș fi dat doar un an de grație celor ce doresc reabilitarea, cui folosește repunerea în drepturi după 5, 10, 17, 30 de ani când revenirea în societate are loc la jumătate din termenele minime propuse? Oricum, lipsa din spațiul cetățenesc este suficientă cât să vindece repulsia față de insul certat cu faptele bune. După cinci ani îl mai oprește câte unul mirat să-l întrebe de sănătate fiindcă nu l-a văzut o vreme, după zece întrebarea face trimitere la plecarea în străinătate, după 17 ani e privit ca un înviat din morți, iar după 30 nu-l mai știe nimeni. Următoarele alineate, sunt incluse parțial în articolele precedente.
S-a-nțeles, reabilitarea are loc la nivel moral, Art. 169 se derobă de obligația de a reintegra fostul condamnat în funcția ocupată înainte de executarea pedepsei. Militar fiind, nu primește gradul pierdut. Cererea este validată dacă nu a săvârșit o altă infracțiune, a achitat cheltuielile de judecată și-a îndeplinit obligațiile civile stabilite (Art. 168). Pentru cazul respingerii, următoarea cerere va putea fi înaintată abia după un an (Art. 170). Temei există și la anulare: descoperirea unei noi infracțiuni, necunoscută la data aprobării reabilitării (Art. 171).kk

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share