Fărădelegea lui Călin – Codul bunelor rele


Hai să le amestecăm, ba nu, mai bine să le încurcăm.
Brusc. Din senin. Prerogative continuate din poziția ,,ingrată” a dirijorului de trafic… ilicit. Era oare nevoie? La fel de neașteptată ,,lichidarea” participanților. Trei articole, trei…. Ba indivizi, ba atribute. Art. 175 – cine și cam ce ar avea de făcut un funcționar public. În două alineate și vreo trei litere. Nicio noutate până aici, nicio necesitate de înșiruire a specificităților. Un lucru bizar totuși în succinta și inutila aducere cu ,,forța” în acest cadru – măcar vag și orice coate-goale are habar -: ,,Funcționarul public… este persoana… cu sau fără o remunerație.” D-ale carnavalului: catindat la precepție. Despre această formă benevolă aș fi fost curios să aflu: cum angajează statul oameni cu leafă zero? Sau cum îi momește c-o titulatură pe gratis?
Ca și-n legea cu zăpada din fața curții, tot ce ține de instituții iese ca uleiul deasupra. Și dacă nu m-a plictisit în totalitate precedentul, Art. 176 mă determină la maxim. Nu-i de crezut că disecarea expresiei ,,funcționar public” a găsit o nișă demnă de încunoștințare: public. Chiar așa, ne credeți…?
Automat! Ești om, ești parte-ntr-o familie; ești hoț…, oi avea o mamă, un tată. Art. 177, Al. 1 – ,,Prin membru de familie se înțelege – lit. a): ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora…; lit. b): soțul; lit. c): persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii…” Hopa! Ce-om avea noi aici? Nu cumva acest loc trebuia considerat la fel de vulnerabil ca și Codul Civil? Nu cumva consimte și consfințește legăturile nefirești, extinzând dincolo de legal și moral familia, permițând concubinajului, inclusiv între persoane de același sex, să stea ,,demn” în fața judecătorului? De ce totuși acest articol nu precede unul la fel de concis ca ,,Public”-ul, numit ,,Familie”? Era atât de rău să se apeleze la esență?
Înscrisurile oficiale și informațiile secrete fac parte dintre preocupările explicative. Nu găsesc motivul descriptivității. Și minciuna se adeverește, până acum, la Art. 178: nu s-a întrebuințat cel puțin jumătate din acesta. Nu spun care.
Pușcă automată! Pistol. Cuțit! Șurubelniță. Contondent! Ascuțit. Amenințător! Ucigaș. Arme personalizate din proprie inițiativă pentru a contura conținutul Art. 179.
Lac – puț! Obiecte de atac – instrument de plată electronică. O ordine ilogică. O nouă… noutate. Dar nu numai în acest al 180-lea articol, 181 ne introduce în era informatică, a sistemelor și datelor încriptate-n bytes.
Mitralieră, calculator, exploatare – cap la cap, cap în cap. Ultima, subiect de enumerare a formelor principale de sclavaj, fie prin muncă, i se spune forțată, însă chiar și o sarcină de serviciu în contra ori în plus față de voința și atribuțiile stabilite poate primi același calificativ, fie prin lipsire de libertate, prostituție, obligare la cerșetorie, prelevare de organe, etc. Art. 182.
Și-acum. Vedeta. ,,Prin consecințe deosebit de grave se înțelege o pagubă materială mai mare de 2.000.000 lei.” Cred că o parcurgere corectă poate încreți pielea de spaimă pentru ce înseamnă cu adevărat fărădelege în accepțiunea lor. Pe cât de scurt, pe atât de îngăduitor cu mai micile hoții. Avem explicații în subsidiar, acest ,,caracter” se determină prin totalizarea pagubelor, pentru ca dezideratul ,,infracțiune continuată” să fie dus la îndeplinire. Și avem într-adevăr o problemă, esența tuturor legilor: doar apanajul unora. De aceea o să-mi pun o ultimă întrebare pe ziua de azi, mă rog, noaptea curentă: noi, restul, la ce folos?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share