Fărădelegea lui Călin – (M)înc-o


Explicații nu-s, numai expresii pentru uzul lor.
Ce s-o mai lungesc, se ființează un Al. 4 la Art. 155, cu trimitere la anteriorul despre termenele specificate ale prescripției – 15, 10, 8, etc -, dezvoltat astfel: ,,… dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni.” Să văd cine ce-a înțeles. Nimeni. Nici nu e ceva de raționat, ,,o dată” are dublă semnificație, încât depășirea nu-și găsește obiectul. O dată ,,o dată” ar fi de două ori, ceea ce ar mări cu încă o dată numărul de ani ai prescripției, dar ilegal, așa ceva nu este admisibil și nici practic – cine mai stă să numere la condamnarea pe viață 15+15? – și încă o dată ,,o dată” s-ar putea la fel de lesne referi la zile, 15 ani și-o zi și iar una. După care pa condamnare. Aș fi putut alege cheia dezlegării în Al. 2, când după fiecare întrerupere în prescriere curge un termen nou, mă oprește însă alocarea numerelor. Al. 5 nu mă poate orienta, mai rău mă încurcă ,,Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal…”, încă un iarăși pentru alți ani…. Ce este îngrijorător spune Al. 1, în baza lui întreruperea începe pentru orice act de procedură în cauză. Lasă-l frățioare să-și ducă crucea din momentul prostiei începute, la ce-l tot plimbi cu vorba că se poate libera mai repede? Și dacă-i faci doar unui singur participant la infracțiune întrerupere, de ce și ceilalți sunt sistați de la porție?
Suspendarea-i mai brează. Pune o virgulă și reia de unde a rămas. Parcă nu se putea folosi numai ea, mai ales că imposibilitatea continuării procesului sau începerea acțiunii penale tot timp uzează (Art. 156).
De era după mine un asemenea alineat nu trecea de votul pentru introducerea în cod, că în lipsa plângerii penale nu există răspundere penală. Ar fi cam ca-n proverbul ,,hoțul neprins e negustor cinstit”. Următoarele alineate ale Art. 157 sunt juste, pentru mai multe victime și numai o plângere, mai mulți făptași și plângere doar pentru unul atrag căile de atac pentru toți participanții și toți păgubiții. Al. 4 și 5 întăresc afirmația mea de inutilitate a Al. 1, sunt doar patru cazuri speciale unde acțiunea penală se sesizează din oficiu: capacitate de exercițiu, clar nu matematic, restrânsă sau lipsă, victimă decedată și persoană juridică lichidată, fără să vă gândiți la suprimare. Atât.
Da, în Art. 158 are sens să spui că la retragerea plângerii, înainte de pronunțarea sentinței definitive, nu mai există răspundere penală. Și da, Al. 1 condiționează retractarea învinuirii de existența plângerii. Aici are logică. Până la urmă nici situațiile capacităților restrânse și… nu trebuiau să declanșeze din oficiu tevatura penală, la Al. 3 se stipulează un reprezentant legal al ,,posesorilor” acestora, unic al declanșator al retragerii…. La Al. 4 pot spune cu certitudine că nu doar cazurile speciale fac obiectul unei sesizări din oficiu. Și-atunci, de ce s-a pus în mișcare, dacă era nevoie de țidula declanșatoare? De ce doar procurorul poate apela la retragere și nimeni altcineva?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share