Fărădelegea lui Călin – Românisme de-alea


Pen’ ce să ajungi la reconversie educațională tardivă când bine mersi poți implementa cumințenia și respectul pentru societate, respectiv lege prin mici metode de constrângere an de an în școală și familie?
Simplificăm când nu trebuie și complicăm când este mai puțin nevoie. Un cuvințel, două lângă ,,Regimul măsurilor educative neprivative de libertate” edificau aprioric consultantul de conjunctură al Codului Penal: la minori. Art. 117 elucidează misterul stagiului de formare civică, corect ar fi fost reformare, sugerând că ar ,,… consta în obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l ajuta să înțeleagă consecințele…” (Al. 1). Al. 2 tentează mintea să creadă că toată tevatura organizării și supravegherii de către serviciul de probațiune nu afectează programul școlar sau profesional. Cu atât mai mult că poate fi eficient. Pune-l să mai învețe permutări și combinații după lecțiile de legislație și exemplele de comportament detențional. Mai rău nu e pentru un licean de clasa a 11-a sau a 12-a, ci pentru unul de clasa a 8-a, a împlinit vârsta de carte de identitate, dar prea puțin îi pasă de el și însemnătatea lui, cum nici mie nu mi-a fost mai lesne să pricep cine devenisem după eliberarea lui, a buletinului, e zbir pe tarlaua gimnazială, dar mielușel pe a clasei a 9-a, dă semne de claritate în gândire în aceeași măsură în care gafează.
Mă scutur și cutremur ca ,,tata” Vasile G. în fața ororilor și lipsei de logică. Adică cel mult o treime din an participă delincventul juvenil la programe și între 2 și 6 luni este controlat, îndrumat și coordonat de probațiune ,,… pentru a asigura participarea la cursurile școlare… și prevenirea desfășurării unor activități… ce ar putea afecta procesul de îndreptare…” (Art. 118). Ce mă îngrijorează? Încurcăturile matematice, nepotrivite cu pedeapsa și durata măsurilor reeducative. O singură cifră pentru luni era mai nimerită.
Iarăși numărători diferite. Art. 119 consideră suficientă perioada de 4-12 săptămâni pentru pedeapsa de a nu părăsi locuința sâmbăta și duminica, dacă instanța nu a trasat alte sarcini, grija copchilului fiind dată tot serviciului de probațiune.
Cred în prostie și ineficacitatea atâtor lecții de aritmetică pe care un ins le primește în școală. Avurăm trei obiective principale a căror concluzie este următoarea: minorul nu scapă de supraveghere nici când doarme. Art. 120 mă etichetează inept: ,,Asistarea zilnică” este conspectul celor trei anterioare. Și ca să dovedească mediile trimestriale și anuale umflate la materia de curs a cifrelor, la un Al. 2 fixează asistența între 3 și 6 luni.
Generalități de genul impunerilor Art. 121 pot emite și eu, să…, să…, să…. Mi se pun din nou umbre pe creier la formule, de altfel depuse textual în cel puțin o duzină de cazuri până acum, ,,să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională” – Al. 1, lit. a). Nu e ,,școler”, nu frecventează lecțiile de bună conduită propuse de judecător? Cu restul nu vă mai stresez, nu diferă de obligațiile impuse maturilor, re-scrise și-n Art. 122 și 123 pe aspectele modificării și încetării acestora. Cu o ultimă nedumerire: dacă termenul neprivativei nu poate avea parte de prelungire, ce altă metodă mai severă poate înăspri pedepsele minorului?

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share