Fărădelegea lui Călin – Pehlivan prescribăluit


Așa-i că fuserăți la vot?
Nu vă chestionez cu vreun scop, voiam să mai stăm la o palavră fără patimă ori părtinire, la o judecată calmă, normală. V-am mai adus aminte că oricare dintre aceste îndrumare, Coduri, are doar prerogative generale, sunt toate numai teorie pură. Partea practică aparține, țineți minte, normelor metodologice, ele fiind interpretarea uzuală acceptată. N-o să vă cer ca alții consultarea celui Civil, însă vă voi da o cifră obținută dintr-o scădere a articolelor de până la ,,facerea familială” și după epuizarea ei: 147. Iar dacă extindem la ,,fructele”, necesare perpetuării rasei, și la consecințele lor numărul devine de-a dreptul relevant pentru o rațiune sănătoasă: 278. Transformați-l în cuvinte și veți descoperi că nu pot fi toate, puse la un loc, golite de semnificație. Și-s, desigur, mai valoroase decât întrebarea de la Referendum.
Abia ce-am observat…. Să nu alăturați titlul cuiva, ab initio fusese un transfer de la derbedeu, firesc, în șirul meu de înlănțuiri nominative, apoi, verificând explicațiile celor ce urmează a vi le prezenta, am dat peste forma asta învechită, complicată la limba românului, împopoțonată cu o terminație de secol 18-19 tocmai pentru închiderea pliscurilor prostimii. Așa erau calificați toți cei ce călcau pragurile ,,domnești”, de la judecătorie până la ultimul birou de încasat zeciuiala. Stingere, dragi amici, se vrea prescrierea, termen ce se reduce exact la jumătate pentru minor și se întrerupe pentru major. Chiar dacă în Art. 131 se stipulează cele din urmă, detalierile sunt în Art. 154.
Art. 132 încearcă în cele patru alineate să deosebească situațiile măsurilor educative în privința prescripției…. Numai că nu prea reușește. Între neprivativă și privativă semantica se încadrează între doi ani și nu mai puțin de doi ani. Al. 3 repetă partea finală a Art. 131. Inutil. Al. 4 corespunde ideii schiței de lege, renunțarea la pedeapsă se raportează la măsura mai grea, când aceasta se înlocuiește cu alta.
Proba numărul…. Că în momentul folosirii ,,persoanei” în locul ,,cetățeanului”, considerația este redusă. De aceea la Art. 133 minor-majorilor nu li se pun interdicții, nu sunt decăzuți și nici nu li se reduc din capacități.
Da’ știam. Că-mi mai ziserăți o dată. Că devenind major tot ți se aplică dintre măsurile de îndreptare pentru greșelile ,,tinereții” de la 14 la 18 ani. Și ele se pot derula normal și-ntr-un penitenciar.
Nici eu nu văd ce șanse ar avea reabilitarea, refacerea moralei zdruncinate între gratii, nici ei, legiuitorii, nu cred cu tărie în povestea….

Distribuie:
Share

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Share